✍︎ Roman

Doar gardul subțire îi desparte pe oameni de animale. Și unii, și alții stau la umbră, moleșiți, departe de arșița amiezii. Mai puțin Rahela. A venit lîngă îngrăditura de plasă și se agită, stîrnind praful… Continuă lectura →

Călin se holbează la mesajul primit înainte de a intra în terminalul aeroportului. Îi pare o completare a unui text anterior, destinat altcuiva. Își ține degetele deasupra ecranului, fără vreo idee despre ce ar putea… Continuă lectura →

Pietricelele și nisipul au intrat în carne și stau bine, fără să mai supere pe nimeni. A amorțit și ar dormi. Se plimbă prin țeastă un vîjîit cu trosnete firave și țiuituri cît vîrful de… Continuă lectura →

După micul dejun, Magdalena s-a apropiat de noi. Eram la aceeași masă cu Dan. Eu comandasem aceeași omletă cu cârnăciori iar el clătite cu gem. Magdalena a mutat un scaun lângă Dan și ne-a întins… Continuă lectura →

Zgomotul paharului spart, ce aterizase pe ciment într-un moment de euforie în care dialogul interior purtat de Viorel Scutaru începea să se încingă, îi făcu pe ceilalți clienți de la Gardul Verde să se întoarcă… Continuă lectura →

Tocmai mă convinsese Hagi, cu care locuiam în aceeași cameră și abia ne certaserăm, să accept propunerea lui. I-aș fi dat imediat cu f(i)lit, dar mi-a vorbit atît de șiret, încît n-am putut să-l refuz…. Continuă lectura →

Într-o după-amiază de vară timpurie, din ce-avea să se dovedească un anotimp destul de arid, în timpul unei pauze de la scris, am observat la o fereastră de la parterul blocului de vizavi – o… Continuă lectura →

– Toţi sunt împotriva mea. Cred ei că sunt mai breji ca mine? O să scot untul din ei! Praf îi fac! Să bată ca un clopot uriaş vestea în toată lumea că sunt cel… Continuă lectura →

Virgil se foiește pe scaunul ergonomic de la intrarea în hotel. S-a așezat pentru un minut să-i mai treacă durerea de spate, dar parcă tot n-are stare, cu durere cu tot. Vali, fi-sa, face mișto… Continuă lectura →