✍︎ Roman

Martin se uita la figurile cu ochi umflați ale surorilor lui (Gabriela venise din Anglia, dar fără Nathan) și-i părea rău că nu reușea să simtă ceva care să-i provoace și lui lacrimi. Nimănui nu-i… Continuă lectura →

Abia după ce am căzut pe scară, săptămâna trecută, mi-am dat seama că într-adevăr am îmbătrânit. Am zăcut întins, la baza treptelor, cam o jumătate de oră înainte de a mă putea ridica. Simțeam o… Continuă lectura →

Patru femei, citind cu spatele la public. Patru femei de vârste diferite, care privesc pentru prima dată într-acolo. Care își scutură corpul de hormoni, de nașteri, de dorință, de acceptare și de respingere a dorinței,… Continuă lectura →

― Dați-vă jos măștile, carrhaghioșilor! Căpităneasa roșcată, mare cât un șifonier de Arad a fluturat nuiaua metalică. Un vâjâit dublu, amenințător mi-a ridicat părul la ceafă. Teoretic știam că-s de neatins, dar atmosfera era atât… Continuă lectura →

A ajuns prea devreme la aeroport. Avionul Irinei trebuie să aterizeze la 23.35, acum e abia 22.17. Ce fel de calcul ţi-ai făcut? întreabă vocea din cap, la care se strâmbă plictisit. Dacă eşti prost,… Continuă lectura →

Dar acolo, în camera lui, Martin se simțea protejat, până și gândurile despre moarte care, cu luni în urmă, îl hărțuiseră cu intensitate, rămâneau dincolo de ușă, respectând fără proteste atenționarea de pe bilet. Camera… Continuă lectura →

Nu e că mă gândesc c-aş ajunge un designer celebru şi-aş face o prezentare printre ruinele fabricii, nu e c-am văzut o miniserie unde unul – tată de familie – are o viaţa dublă şi… Continuă lectura →

Perucile făceau acum parte din viața ei. I se infiltraseră într-atât de mult în obișnuințe, încât avea momente în care părul ei natural i se părea cel fals, intrusul. Avea peruci de toate formele și… Continuă lectura →

Am intrat în Academie la 17 ani și am ieșit de-acolo la 22. Atât țineau studiile, poate că lucrul ăsta nu s-a schimbat. În ziua plecării, Tata m-a condus până în pragul casei și m-a… Continuă lectura →