1. – Zi, vii până la urmă? – Vin, mamă. Pun ceva în geantă și mă pornesc. Din Mihăilești până în Bârnova fac vreo șase ore și ceva. Am crescut în Bârnova până când m-am… Continuă lectura →
„Asta e! își zise Alexandru când dădu peste postarea cu concursul de proză scurtă. Iată o bună ocazie să arăt de ce-s în stare și să ies din anonimat! Să vedem despre ce-i vorba.”… Continuă lectura →
*** corpurile noastre pot fi umbre însuflețite pe zidurile atacate de mucegai – încăperea verde a intimității ca miezul de strugure singurătățile noastre se contopesc dansează se risipesc una în particulele celeilalte nici nu mai… Continuă lectura →
priveam mâţa cum priveşte pe fereastră aseară şi am început un poem despre asta dar apoi a coborât voia mâncare şi am lăsat poemul baltă deci de încercat am încercat am visat că scrisesem un… Continuă lectura →
Singurul drum asfaltat a rămas cel pe care te-a adus autobuzul, rata, cum îi spuneai și ți-ai amintit asta doar cînd te-a întrebat la bold (asta ți-a venit de la sine) dacă a ajuns rata… Continuă lectura →
Așeză stiloul pe măsuța de lucru de lângă fereastră și privi cu un zâmbet gânditor spre serele verticale de vizavi, din care se revărsau șiruri de plante, pe înălțimea celor 30 de etaje – o… Continuă lectura →
Mă-ta te căta Prin pădurea deasă, Cu inima friptă, arsă, Prin pădurea rară, Cu inima friptă, amară! (Cântec popular) Era un autobuz lung, cu burduf. Mirosea a motorină și a gaze de eșapament, iar când… Continuă lectura →
Își privi ceasul de la mână, un Pobeda cu cadran superb, auriu, geam impecabil și curea nouă de culoare neagră. Ora 15:15, adică 0 grade, rosti în gând în timp ce intra în secția de… Continuă lectura →
@ 2025 NESEMNATE.RO | Politica de confidentialitate | Despre | Contact
Creat de George C. Dumitru