1.
mă prăbușesc la țipetele celor care au adormit printre noi
când deschid gura ascult tavanul
e plin de urme
ca un vestiar după el clásico
geme
2.
dacă aș putea reproduce un sunet
ar fi murmurul scos de buzele lui cărnoase
ne-cunoscut
câteodată viața din animalul meu de pluș e mai luminoasă
iar când îl strâng prea tare
zâmbește
ceva din lume se sfârșește
există o formă de dispariție care garantează
amintirea
se moare încet
noi rămânem
ca să ținem minte
3.
ieri m-am sărutat cu un necunoscut
căruia i-am spus pe alt nume
a visat cu mine atât de mult încât
și-a pierdut coaiele și
n-a avut altceva de făcut decât
să aibă grijă de-ale mele
doare să fii istorie
acasă
istoriile sunt întotdeauna reale
obișnuiți să le repetăm pentru că
cel mai frumos lucru este repetiția
ne întoarcem la noi
povestindu-le risipindu-le
o istorie care se reproduce mereu
nu-i salvare
ci sentință
4.
sunt la marginea dintre real și anal
unde dragostea se explică prost și se face bine
nu-mi cere explicații mamă
nu știu să-ți spun ce înseamnă queer
fără să stric ceva
mă întrebi mult prea frumos
și asta mă sperie
așa sunt cel mai aproape de tine
mic și adevărat
5.
în Viena sun la interfonul unui bloc
mă opresc o clipă înghit în sec
mă lasă să intru fără să întrebe nimic
în lift miroase a transpirație și a sfinți plictisiți
tot ce rămâne e sexul
așa moare lumea