Emilia Faur

După gardul verde, în spaţiul strâmt dintre mese, îşi croia drum cu două pahare de tărie. Printre ochiurile de tufe, îi vedea bucăţile de pantalon vopsite, talpa încleiată, mâneca jerpelită şi degetele lipicioase, alunecând pe… Continuă lectura →

Se gândi că mai bine slăbeşte gaica decât să facă una nouă. Să nu se aşeze azi deloc pe scaun, să-şi facă paşii, să rumege salata pe care i-a pus-o la pachet şi poate că… Continuă lectura →