‘Ce mai fac Bogu şi Olimpia?’, întreb. ‘O țărancă și aia, şi-a luat un Donna Karen oribil, trăznește dacă transpiră un pic. Dacă eu îmi iau un parfum de 100 de parai, ea trebuie să-şi ia unul de 200’, scapă o răutate. ‘Cum le merge mașina?’, întreb. Bogu are mai mulţi bani ca Liviu, de câteva luni şi-a schimbat mașina – asta nouă e tot germană, tot din 90, dar sport şi ca atare mai scumpă. ‘Are probleme cu motorul, a băgat 200 de mărci într-o piesă’. Aha. ‘Frumoasă pe dinafară, dar coaptă pe dinăuntru?”, îi fac vară-mii plăcerea. ”A, nu, nu e coteț, e mașină – dar tot a dat prea mult pe ea’.
‘Ce mai face Bogu ?’ întreb. Bogu e de la distanță cel mai mișto din gașca lor, e mai ‘nebun’, conduce beat pulă printre altele. Are 27 ca vară-mea, dar mai puști, se agită tot timpul, n-are nici o jenă să se ia de lume – ”unde ai găsit-o și pe nasoala asta?, l-a întrebat la un moment dat pe unul din gașcă, tu nu vezi ce față de Merțan are? Dar lasă, nu fi șupărici, că de-aia a dat Dumnezeu urâți și urâte, să se fută între ei”, de n-a mai vorbit ăla cu el o juma de an.
‘Să vezi ce-a făcut când am ieşit în Dizzy’. Dizzy e ultimul loc la modă, toată ”lumea spălată” din Brasov iese acolo. În gaşca lor poporul se respectă, nu ies în locuri ieftine, Crama și de-astea de studenți. ‘Olimpia, o întreba pe asta, îmi trebuie nişte hârtie igienică, mai ai din sulul ăla în poşetă ? şi apoi s-a apucat să ne spună că i-a descoperit lui Olimpia un sul de hârtie în poşetă – Olimpia avea nevoie de o toaletă, acolo nu era hârtie igienică, nici o alta prin zonă, cumpărase un sul de hârtie igienică şi pe urmă nu se îndurase să-l arunce, proasta îl cărase toată ziua în poşetuţa aia minusculă. Olimpia murea de jenă, nu am găsit batistuţe de hârtie, ne explica, dar ştii cum e Bogu, pentru o glumă bună o face de căcat și pe mă-sa.’ Bogu şi Olimpia sunt cuplu mai hollywoodian, cu scene în public, se mai bat, ţin capul de afiş câte o săptămână cu un meci.
‘Ţi-am zis povestea cu Olimpia şi capul pulii?’. ”Nu”. Lui Olimpia, ca s-o rezum pe vară-mea, cineva i-a aranjat un fel de bursă de 6 luni în Germania, cu part time ca baby-sitter, şi acolo a avut o aventură cu un tip. S-a întors, a mai trecut o juma de an, 2 săptămâni la mare, planuri de nuntă, ‘ce zici, pui, în august e bine?, că tata vrea să ne facă nunta la ARO la Poiana’ – punct în care ceva zvonuri ciudate ajung la urechile lui Bogu. Bluziţa verde-leopard a Olimpiei spânzură neglijentă pe un scaun, blugii Tommy Hilfiger ai lui Bogu zac aruncaţi pe un fotoliu, și amândoi stau întinşi pe pat, fumând la chilot. Centrala termică bâzâie silențios, Olimpia ar vrea o cafea, Bogu insistă să i-o facă și să i-o aducă din bucătărie. Apoi, deodată, îi masează picioarele şi, în timp ce i le masează, ‘pui, uite, noi ne căsătorim, trebuie să avem încredere totală unul în altul, mai bine să ne spunem acum unul altuia dacă am greşit cu ceva’. Olimpia zice că aşa e, apoi tace. Bogu povesteşte o chestie dinaintea erei noastre, chiar de la începutul relaţiei, când s-a futut cu nu ştiu ce, ‘am fost beat, pui, dar uite, trebuia să-ţi spun’. Olimpia îl iartă. Bogu insistă să-i spună dacă are ceva pe suflet, Olimpia zice nu, Bogu îi masează picioarele, ‘nu o să fie nici o problemă, pui, se-ntâmplă, ai fost atâta timp singură în Germania’, în fine, Olimpia pune botul, ‘eram la Munchen, când m-am întâlnit cu Rareş într-o discotecă’ (context: ‘eram beată’, ‘şi îţi aduci aminte de telefonul ăla când ai zis că mai bine să ne despărţim’). ‘Da, pui, îmi aduc aminte’, îşi aduce bine aminte Bogu. ‘Am băut şi am dansat toată noaptea’. ‘Spune pui, nu-ţi fie frică’. ‘Apoi ne-am pupat’. ‘Te-nţeleg, pui’, în fine ajung în camera lu’ ăla, ‘şi, pui?’. ‘Ne-am dezbrăcat şi ne-am întins în pat’, Bogu încă îi mai masează picioarele, ‘te-nţeleg pui, spune, nu e nici o problemă’, Olimpia face o pauză, ‘şi, v-aţi futut, pui?’, iar Olimpia, cu o ultimă scânteie de luciditate, ‘ştii, şi-a băgat doar capul pulii – şi atunci am zis nu, mi-am dat seama că eu la tine ţin, că nu pot să ţi-o fac’. ‘Şi nu v-aţi futut, pui?, spune, poţi să ai încredere în mine’. ‘Nu, şi-a băgat doar capul’. ‘Doar capul, pui?’ ‘Doar capul’… ‘Nu-ţi spun, îşi încheie Dana povestea, că a măturat pe jos cu ea. Ca să scape, tâmpita a sărit pe geam şi şi-a rupt un picior’.
Facem un timp mişto de diferenta dintre futut vs. capul pulii, ne-o imaginăm pe Olimpia sărind ca arsă din pula lui ăla, ‘nu, nu pot să i-o fac lui Bogu’.
Uff…Dana s-a apucat să-și psihanalizeze relaţia cu Liviu. Îmi place să discut cu ea, vine cu poveşti destul de mişto, dar are mania asta de a-şi analiza excesiv viaţa pe segmentul erotic şi asta mă termină nervos. Nu zic, poate vina e a mea – nu am putut niciodată citi romane de dragoste, mă plictiseşte înfiorător subiectul. Ana Karenina am citit-o într-o plictiseală continuă, fără goluri, şi tot ce am reţinut de acolo e că bărbatul la aia nu suporta să vadă oameni plângând, că asta îl seca și-i paraliza orice reacție.
‘Tu ştii ce a făcut după ce am venit din Dizzy? Ăsta e nebun, încă mă mai iubește’, se răsfață. ‘Spune-mi, mor de curiozitate’. ‘Hai nu fi rău’, puţin se sinchiseşte Dana de ironia mea. Mor încet. E tot ce poate fi mai rău într-o poveste dintr-asta, cuplu emancipat şi cu amor feroce consumându-se sub plapumă, după ce s-au spălat pe dinţi. ‘Mi-a cumpărat un muţunache, ştii ce mişto e ?’ La dracu, Dana. Puţin îmi pasă de muţunachele tău.
Nu am cum să-i repet că mă plictiseşte subiectul, s-a băgat până-n gât în el şi nu se mai face, aşa că mă retrag în ale mele şi ies la suprafaţa doar ca să fac comentarii vagi, cât Dana să aibă senzaţia că o ascult, ‘da ?’, ‘tu totdeauna exagerezi’, ‘încearcă şi tu altceva’.
‘…Tu ce zici?’. ‘Habar n-am, ştii că tu cam exagerezi’. Dana se uită mirată la mine, ‘încearcă şi tu altceva’, o dreg. Dana îşi reia povestea, dar deja vară-mea îmi stă pe creier.
Ascult ultima porţiune din povestea ei, dau câteva răspunsuri competente. Povestea se termină. Mă întind, ‘mi-e foame, hai să mâncăm’. ‘Dar nu ţi-am terminat de spus ce-a făcut Liviu după ce s-a întors de la Bogu’. ‘Îmi spui la masă, sunt rupt de foame.’ Nu mai am în cap decât fragmentul ăla, detaliile țâșnesc, mi-e clar că o să iasă beton.
În bucătărie maică-mea, ‘ce faci tușă?’, salută Dana. ‘Ce să fac, uite, prin casă’. Maică-mea o apreciază superlativ pe Dana – ‘s-a realizat’, chiar dacă taică-su a băgat-o în job, pe parcurs a prins gustul banilor și s-a făcut ambițioasă; face bani cot la cot cu bărbatu-so, ăla vinde cauciucuri chinezești, ea ia prime de la stat și mici atenții de la marele public.
‘Unde pleci, tușă?’. ‘Ma duc să-i văd pe ai mei la Zalău’. E o întreagă tevatură când maică-mea face asta, ridică casa cu fundu-n sus făcându-și bagajele. De câteva ori pe an fute pelerinaje în satul ăla urât de lângă Zalău, zice că o remontează psihic. ‘Ai putea să vii şi tu cu mine, ei te iubesc’, câteodată maică-mea are un straniu simț al umorului. ‘Nu mulţumesc, răspund, n-am ce realizări sa prezint”. Nu l-am suferit de mic pe bătrânul de la Zalău – e ţăran dintr-ăla narcisist la care nu te duci să discuţi, ci să-l cinsteşti prezentându-i succesele, ce-ai mai făcut să-ţi construieşti viitorul luminos. Bunică-mea e mai umană, te aude când îi spui ceva – dar bătrânul e cumva pătruns de rolul lui de părinte împlinit, complet mumificat, a devenit propriul lui monument, mai că aşteaptă să-i pui flori şi lumânări la postament.
Dana a uitat de story-ul cu Bogu, eu trag de discuţia cu maică-mea, ‘zi-i şi tu Dana că n-are dreptate’, o întind cât pot în bucătărie. Discuţii de-alea fără sens, doar să treacă timpul. ‘Voi nu credeţi în nimic, nu respectaţi nimic’, e distractiv, mă simt ca-n Turgheniev, părinţi şi copii, copiii cinici ai veacului, discuţii de-alea și eu am 30 de ani. ‘Dar Silvica, ştii că sunteţi proşti… zi-i şi tu Dana dacă nu-s proşti’, Dana evident că nu poate zice da, ar fi futut de nepoliticos, dar mă distrează situaţia şi plusez cât pot, o implic cât mai adânc în poveste. ‘Voi doar credeţi în chestii şi habar n-aveţi să gândiţi critic…cum zicea Dana, sunteţi ca vitele’. ‘Nu-l crede, n-am zis asta, minte’, sare repede Dana etc etc, până când Dana descoperă că e târziu, ‘trebuie să mă car, iar îmi face Liviu scandal’. Pleacă, o conduc până la maşină ; maică-mea nu ne însoțește, moare s-o vadă pe vară-mea urcând în mașina soră-mii de când era Măritată cu omul cu Bani și avea Statut; urcă și lasă în urmă un miros pătrunzător de şniţel de la prăjelile lui maică-mea şi CK, Contradiction.