Gina stă întinsă pe pat. Tăblia patului e scorojită și pielea ei, străvezie și plină de pliuri, e acoperită de o cămașă de mătase. Un teanc de perne o ține într-o poziție rigidă. La toaletă curge apa.
– De care mă șterg?
Apa se oprește.
– De oricare, toate sunt curate. Ăla alb de pe calorifer.
Denisa intră în cameră și închide ușa. Se pune la colțul patului și își întinde mâinile către o sacoșă boțită. Își dă părul după urechi. Are gene lungi și obrajii încă rotunzi.
– Unde v-am făcut ultima oară?
– Aicea.
Femeia își pune mâna pe fesa dreaptă. Denisa clipește de două ori, apoi revine la sacoșă. Scoate o seringă cu ac scurt, un recipient transparent și două șervețele cu alcool sanitar.
– Vă ridic un pic asta.
Denisa îi ridică cămașa de mătase până pe la jumătatea coapsei. Îi strânge pielea într-un mic dâmb. Murmură.
– 5, 4, 3, 2…
Introduce acul. Apasă. Lichidul pătrunde în țesut. Scoate acul din piele.
– 1.
Denisa merge cu pași mici pe un trotuar de la marginea Titanului. Aude un claxon aproape de ea și ridică ochii timid, aproape cu frică, apoi îi îndeasă la loc, în asfalt. În mâna dreaptă bălăngăne sacoșa boțită.
Denisa stă pe banca de lângă stația de autobuz. Sacoșa albă e lângă ea, pe jos. Mănâncă o vafă. Soarele îi bate puternic direct în breton, iar ea privește încruntată înghețata care i se prelinge pe teniși. Autobuzul își decompresurizează frânele. Ușile se deschid. Denisa se ridică de pe bancă și țopăie rapid către uși, cu înghețata în dinți.
Denisa urcă scările unui bloc. Ajunge la o ușă în fața căreia, pe jos, ard două lumânări. Se oprește, se uită la ele, stă o clipă să își tragă sufletul, se întoarce și coboară un șir de trepte, dar le urcă la loc. Apasă pe sonerie. Nu aude nimic. Bate. Ușa se deschide. În crăpătură apare o femeie solidă, cu ochi albaștri, împodobită cu haine negre.
– Condoleanțe.
Femeia dă din cap.
– Nu mai vin.
Femeia își suflă nasul într-un șervețel folosit. Apoi se drege.
– Mai era ceva?
– Doar pe săptămâna trecută.
– Da.
Femeia închide ușa. Denisa se uită din nou la lumânări, apoi la restul ușilor de pe palier. Femeia deschide ușa și îi întinde 50 de lei.
– De sufletul bătrânei.
– Bogdaproste.
– Să fie primit.
– Săr’na.
– La revedere!
Femeia închide ușa.
Denisa intră în holul tapetat al apartamentului și își scoate teneșii cu călcâiul. Le dă un șut spre grămada de încălțăminte.
– Alex!
– Da!
Denisa intră în bucătărie și lasă sacoșa pe un taburet. Apare și Alexandru, plescăind, într-un tricou și pantaloni scurți. Denisa scoate din frigider o sticlă de American Cola de doi litri. Alexandru ia un pahar din maldărul de vase și-l clătește. Denisa îi toarnă suc în pahar și apoi își toarnă și ei. Alexandru dă paharul pe gât și iese. Denisa îl urmează până în sufragerie. Băiatul intră în dormitor. Denisa rămâne în fața televizorului pe care rulează știri, pe mute. Denisa se întoarce în bucătărie, se așază pe colțarul de lemn din dreptul geamului și scoate din plasă o seringă. Alexandru intră din nou și pune pe masă o biluță înfășurată în folie de plastic. Deschide frigiderul, scoate o oală cu mâncare, o pune pe foc. Denisa se uită în ceafa lui tunsă ieftin. Alexandru se întoarce pe călcâie.
– Vrei?
– Nu, mersi.
Denisa desface bila, se ridică, ia o lingură și se așază la loc. Alexandru se uită la ea.
– Știi că e nutritivă?
– Ce?
– Mâncarea.
– Nu mi-e foame.
– Cum vrei.
Alexandru iese. Denisa se ridică cu lingura în care a picurat niște praf, mută ușor oala de pe foc, încălzește lingura, se întoarce la masă. Scoate o scamă din buzunar și o pune în lichid. Trage cu seringa din ea. Își scoate cureaua de la pantaloni, și-o strânge în jurul brațului, dar apoi o scoate. Își descheie blugii, și-i trage până la glezne. Prinde cureaua în jurul gambei. Intră Alexandru, pune oala înapoi pe foc, se așază lângă ea.
– O mai știi pe Iulia? întreabă Denisa.
– Da.
– I-a zis tac-su să nu se mai vadă cu tine în vacanță.
– De ce?
– Că nu vrea să umble cu derbedei.
– Crede că i-o trăgeam?
– Păi i-o trăgeai?
– Da.
Denisa se injectează. Îi dă seringa lui Alexandru, se injectează în braț. Denisa își lasă blugii pe jos, se ridică de pe colțar și își ia paharul de cola, merge în sufragerie. Alexandru scoate din buzunarul ei bancnota de 50.
Denisa stă pe canapea și se uită la televizorul dat pe mute.
Denisa merge pe o alee umbrită, trece prin iarbă și o ia pe altă alee. Ajunge la o stradă mare. Fredonează.
– Mă numesc Ra-quel, tata avea capul chel, când eram mai mică iubeam un băiețel, am un inel, mă numesc Ra-quel…
Un bloc brutalist, izolat termic pe un sfert. Denisa e în fața interfonului care sună. De la un geam iese Tibi și se uită la ea.
– Nu merge, închide.
Denisa își face paravan cu mâinile și-l zărește.
– Hă?
– Cobor eu.
Tibi apare din spatele ușii de la intrare și-i deschide.
– Hai mai așa.
Intră în hol, Tibi închide ușa. Denisa scoate o bilă înfășurată în plastic din chiloți și i-o dă.
– Ai mei pleacă azi și se întorc marți. Îi spune Tibi.
– Da?
– Vrei să vii pe aici?
– Adică?
– Cu frac-tu.
– A, când?
– Mâine. Ascultăm niște muzică.
– Da, poate.
– N-ai și tu un ac pe tine?
– Nu. Am doar din alea de insulină.
– Păi-s bune ș-alea.
– Nu, că n-ajung.
– Ah, n-ajung. Nu te duci să-mi iei și mie o seringă? Hai că oricum tre’ să urc să-ți aduc banii.
– Hai, mă.
– Crezi că te prostesc?
Tibi deschide ușa și o scoate pe Denisa afară.
– Ai încredere.
În farmacie Denisa se uită la rafturile cu șampoane, la tălpici cu gel. O femeie așteaptă la casă. Denisa apucă o cremă de pe raft și se uită la ambalaj. Farmacista apare din spate și scanează medicamentele.
– Card aveți?
– Da, cu cardul.
– Nu, dacă aveți card la noi.
– Ah, nu.
Farmacista dă din cap.
– 183 de lei și nouăzeci de bani.
– Cu cardul.
Femeia își apropie telefonul de POS, ia punga și pleacă.
Farmacista rupe bonurile și le aruncă la coș. Denisa se apropie cu crema și o pune pe tejghea.
– Altceva?
– Trei seringi pentru insulină.
Farmacista tastează.
– Și două normale.
Farmacista tastează iar, o privește cu colțul ochiului. Denisa îi observă privirea.
– Aveți pe cineva cu probleme?
– Da.
– Și își face singură dozele?
– Da.
– Știți că acum sunt și automate.
– Da.
– Nu vreți din acelea?
– Nu.
– Și celelalte două?
– Mai ia și altceva.
– Ce anume?
Denisa ezită.
– Nu știu.
– Nu știți.
Farmacista dispare pe o ușă. Denisa se bâțâie de pe un picior pe altul. Privește interiorul farmaciei. Farmacista revine, scanează produsele.
– Să o întrebați.
– Da.
– 48 de lei.
Denisa, bagă mâna în buzunar, o scoate, verifică celălalt buzunar. Se atinge pe buzunarele din spate. Bagă mâinile. Se uită în sacoșă.
– Totul în regulă?
– Cred că n-am bani la mine. Puteți să mi le dați și vă aduc imediat? Stau aproape.
– Nu pot.
– Haideți, vă rog, trebuie să-i duc astea, vin in două minute, promit.
– Dacă îți ia două minute, du-te și ți le dau când vii cu banii.
Denisa se îndreaptă către ieșire. Iese împingând ușa cu forță, dispare. Ușa se închide la loc, încet, singură.
Denisa urcă scările. Ajunge în fața ușii și intră. Acum, în hol, e întuneric.
Denisa stă pe canapea și se uită la desene animate. E îmbrăcată în pijamale de mătase, cu flori. Un stick de neon alb luminează camera. Alex, îmbrăcat în boxeri, intră în cameră. Se așază pe canapea.
– La ce te uiți?
– La nimic.
Denisa cască.
– Să-mi dai înapoi ăia 50 de lei.
– Care?
Denisa privește televizorul. Alex se uită la ea scurt și își rupe flegma din gât.
– Ne cheamă Tibi pe la el.
– Ce vrea?
– Să ascultăm muzică.
– Când?
– Nu știu, mâine.
– Sau poimâine.
– Mergem.
– Vrei să schimb ăsta?
– Nu, lasă-l.