Panaceu personal
Citrat de oxeladină:
un flacon cu 125 ml
sirop limpede
de culoare slab galbenă
cu aromă
de ciocolată și vișine.
Flaconul de sirop are
asupra corpului meu
o putere pe care eu
nu o am. Nu știu cum
să opresc frica, panica,
disperarea, habar n-am
unde a dispărut jumătatea
plină a paharului, în
fiecare celulă din
corpul meu există
o durere de dincolo
de mine (și totuși
se mișcă,
mă mir
în fiecare
dimineață,
probabil la fel
murmura în barbă
Galileo Galilei
la proces)
și totuși se
m i ș c ă,
e încă în viață,
deși eu chiar
nu am nicio putere
asupra lui.
Toate se datorează
citratului de oxeladină.
(Când am nevoie de
certitudini citesc etichete.)
Și totuși
Panaceu rimează cu veceu,
acolo se spală toate rănile.
În unele veceuri există
un hârdău
acolo se îneacă
toate gurile
care nu au voie să
spună ce știu.
Gura tace. Hârdăul
nu are amintiri.
Corpul se preface
în scrum.
Oameni de
scrum privesc în tăcere
spre ceilalți
oameni de scrum.
Nu-și mai țin minte
nici numele.
Oamenii de scrum mor anonimi.
Nici măcar îngerul nu-i recunoaște.