Dacă ați citit volumul anterior de proză scurtă al lui Ciprian Măceșaru (Dumnezeu e la un bloc distanță, ed. CDPL, 2021), veți regăsi aici câteva texte în același stil direct, tranșant și onest, dar veți putea descoperi și altele mai lirice, mai sensibile, mai îndreptate spre interior. Impecabile din punct de vedere stilistic. Mici tablouri, momente, ca în fotografiile făcute de autor, unele doar abstracte – cu excepția ultimului text (Și se făcu întuneric), ceva mai complex, care mi-a dat senzația unui (bun) început de roman. Se înțelege, recomand, chiar dacă 2-3 texte le-am mai citit prin volumele anterioare.
„Nu știu dacă voi mai publica vreodată proză.”, zicea Măceșaru când a anunțat apariția cărții. Eu aș comenta că, dimpotrivă, ar trebui să înceapă să lucreze la următorul volum chiar de acum, fiindcă pare să fie într-o formă excelentă.