cotloane muzicale pedante în ochii tăi de tigru nonşalant se ridică şi sapă şi ridică din umeri când dau de şi mai mult gol nu-ţi doreşti o viaţă ca oricare alta dansezi unde nu te vede nimeni urăşti să fii privit deşi adori să priveşti să observi să scrutezi viaţa celorlalţi un şir infinit de vinovăţii ură şi aşa mai departe în ciuda faptului că ai gheare îmi mângâi spinarea capul pleoapele şi ochii mei rămân sudaţi invers în orbite chitara ta spatele tău alungit la care uneori cântă vecina struţ tresare se mişcă se răsuceşte împingi din urechi să-ţi iasă veninul şi ciupercile care te mănâncă fiindcă nu te poţi scărpina şi trebuie să o fac eu
şi muzica e alta dar melodia mereu aceeaşi versurile lipsesc într-o noapte m-ai scos afară eram dezbrăcată mi-ai lins buricul şi mi-ai crestat un alt vagin între anus şi coccis te-am blestemat tu mă blestemaseşi deja cu chiu cu vai un dulce experiment de succes acum am atât de multe orgasme pot avea atâtea orgasme în acelaşi timp dacă cine mă iubeşte e dibace ochii sudaţi invers plâng şi lacrimile mi se strâng în gât cu limba le aduc în gură le mestec le înghit le aduc din nou în gură fiecare mişcare îmi provoacă sete şi setea se duce cu apă dar lacrimile nu sunt atât de bune după ce le înghiţi de câteva ori de aia am nevoie de noptieră să am pe ce pune paharul cu apă noaptea
coţofana a părăsit copacul în albul ei mi-am pierdut visul creanga s-a desprins fără zgomot de copac numai când a atins pământul şi a strivit furnica s-a auzit ceva apoi ai călcat tu pe ea şi s-a spart mi-ai adus o aşchie în dar să am ceva atins de coţofană deşi ea nu ştie că exist iar eu o văd doar în somn doar când nu am cum să văd doar când nu te simt doar când respiraţia ta puturoasă e la celălalt capăt al lumii făcând lumea să se învârtă în duhoare de aceea uneori o zi durează mai mult şi în unele nopţi nu se văd stelele
cert e că ne-a părăsit am rămas fără ea cerul trebuie dat la o parte doar aşa poate ne salvează cineva
când te chinui nu-ţi iese ştii prea bine asta trebuie să aştepţi să îţi vină natural e ca la căcare digestia e lentă de aceea trebuie să faci sport să nu te culci imediat după ce ai mâncat să fonfăi să te guduri când îţi e foame să nu mănânci numai un sfert din cât ţi-ar plăcea să lipăi când ieşi din bucătărie cu un corn de ciocolată între picioare să nu pari suspect în ochii camerelor care sunt peste tot în camere în hol sunt două sub pat şi alta între pătrăţelele de hârtie igienică şi să bei apă multă apă cel puţin trei litri pe zi să te pişi la fiecare zece minute să te mişti să nu te culci imediat după masă când cântă cucul să dai din picior să dansezi măcar în stomac cât să-ţi lăţeşti maţele să le faci să cânte să te poţi căca apoi fără să te chinui când te chinui nu-ţi iese atunci ar trebui să rabzi
o idee este o idee chiar dacă urechile tale plâng m-am furişat la miezul nopţii am urcat în pod nu-mi găseam cana de cafea iar ibricul era ascuns pe o poliţă la subsol ştiu că nu mai ai voie să bei cafea nici ciocolată nu mai ai voie dar eu aş mai bea o cafeluţă din când în când în pod nu am găsit nimic din ce-mi trebuia doar leana era acolo alungită sub pervaz şi câteva pături sforăia fără să se mişte corpul inert sforăitura în urechile mele şi ochii împăienjeniți de atâta nemişcare înţeleg acum de ce îţi plâng urechile ai auzit-o şi tu te-a trezit eu n-am vrut să te deranjez de aia am plecat singură în căutările mele tare bine mi-ar prinde o cafea numai nu te supăra promit să-ţi fac şi ţie una şi să o beau pe aia prima
dintre linte şi zaţul de cafea prefer zaţul mereu îmi place cum se simte în palmă cum colorează pielea blana ta e deasă n-are sens să încerci că tot eu trebuie să te spăl şi să te pieptăn apoi dar ascultă-mă zaţul e bun pentru riduri pentru cearcăne şi pentru tensiune plantele îl mănâncă şi ele e copios uneori se împrietenesc şi atunci planta îl opreşte din a se face una cu pământul îl ţine la suprafaţă să aibă cu cine vorbi numai dacă îl uzi dacă-l forţezi se lasă şi se leagă de firele de pământ
lustrele noastre au fost sparte înainte ca tu să cazi pe spate
vino să te scutur de praf nu mai râde că tremuri tot piţigoii au fost îţi spun sincer deşi ştiu că n-ai să mă crezi au venit când dormeai acum câteva nopţi eu i-am auzit am tresărit din somn am coborât am aprins lampa de pe scări şi i-am văzut ciocănind sticla şi mai apoi becurile erau mulţi şi mi-a fost frică să mă mişc iartă-mă că nu te-am trezit ştiu că i-ai fi oprit dar de ce avem nevoie de becuri când mai degrabă mi-aş bea cafeaua cu un piţigoi sau doi avem soare avem lămpi lustrele nu-s aşa importante nu mai râde lasă-mă să te perii cocoşatule te iubesc oricum
să nu te apuce patima că sigur aş face infarct cum să urăşti atâta unde încape atâta ură în tine în celulele din labe în ghearele negre în pernuțe în inimioară în spaţiile dintre tine şi tu din trecut dintre tine şi tu cel din viitor ascultă-mă lasă tumultul să se disperseze neuronii tăi sunt prea bogaţi prea importanţi pentru trivialități ura n-a ajutat niciodată pe nimeni nici răzbunarea doar ai văzut contele de montele şi continentul din vest plângi dragă plângi mai bine aşa lacrimile fac buba să treacă o dezinfectează nu există dezinfectat mai bun decât plânsul vino să te ţin la piept să-ţi pup ochii şi botul să te mângâi între urechi să-ţi desfac gheruţele să mă scarpini şi tu pe spate
din câmpul cu lavandă au zburat toţi corbii ne-au înconjurat casa vino să-i vezi cum râd de noi cum ne aşteaptă cum ne înjură aripile lor ar trebui să ia foc altfel nu scăpăm de ei dar nu putem ucide toţi corbii toate ciorile trebuie să facem pace vreau să facem pace să ieşi să vorbeşti să-i împaci fiindcă nu cu mine au treabă nu-i vezi că pe tine te ochesc pe tine te vor ce le-ai făcut le-ai strivit vreo rudă le-ai mâncat puii ce le-ai făcut de s-au năpustit asupra noastră nici soarele nu se mai vede ne omoară planetele nu-ţi dai seama nici coţofana nu a mai rămas până şi veveriţele s-au ascuns ieşi te rog împacă-i împacă-te cu ei altfel rămân fără cafea şi tu fără pasta de dinţi preferată de la lidl şi jur că n-am să te mai scarpin pe burtă dacă laşi războiul să ne castreze viaţa socială
când ai lăsat ultima oară puii aricilor să se joace cu coada ta ai glumit că e ultima oară cel puţin eu am luat-o ca pe o glumă şi acum refuzi să-i mai laşi să se joace? de ce? fără ei ne-ar podidi viermii ne-ar distruge parchetul mobila balansoarul tău favorit unii greieri şi unii melci sunt cumsecade dar ştii că majoritatea te urăsc fiindcă eşti mare şi nu-i vezi mai bine o suni pe letti şi îi spui că ai chef de joacă şi poate o să am şi eu chef de giumbuşlucuri după dar numai pe edith piaf şi numai dacă promiţi să-ţi foloseşti toate labele limba urechile şi botul saliva curge se face talaz după talaz buricul s-a inundat vaginurile au devenit cloace intestinele şi vasele de sânge la fel la mezanin un munte mişcător pulsează şi trimite totul înspre mine măcar de ar fi secetă să avem ce face cu atâta nu vezi că nu se mai opreşte ajută-mă mă prefac în deal într-un labirint de mine în şarpe nedigerat mâncat de alt şarpe ajută-mă desfă-mi carnea desfă-mi coastele suge-mi neuronii bea-mă pune-mă la uscat lipeşte-mi buzele cu tină să nu mai spun nimic urât să nu mai curgă saliva să fie linişte în sfârşit să nu mai curgă din mine nimic nici pentru tine nici pentru mine nici pentru alţii te iubesc