Mind the gap
ai șters
ultimul poem pe care mi l-ai trimis
pentru că nu ți-a mai plăcut
așa că o iau eu de la capăt
e bun din când în când un restart
un reset un refresh
până în clipa în care nu mai poți face asta
și aici mă gândesc la povestea emoționantă
pe care am auzit-o la BBC
despre Margaret McCollum
care ia zilnic metroul în Londra
până la stația Embarkment
doar ca să mai poată asculta vocea
soțului mort
actorul Oswald Laurence
înregistrată în urmă cu 40 de ani
rostind la ieșirea din tren
iar și iar
aceleași trei cuvinte:
Mind the gap
era singura stație din oraș care mai folosea
înregistrarea
uite un „obiectiv” pe care l-am ratat
în Londra
fiindcă am preferat celebrele coach-uri cu etaj
de unde să putem admira orașul mai bine
fără să știm
că adevăratele povești
sunt mai tot timpul inaccesibile ochiului
și se ascund ferecate
adânc
sub pământ
A murit David Lynch
și a luat cu el o mare parte
din farmecul acestei lumi
apropiații lui
spun că s-ar fi stins
în timp ce medita
și probabil se ruga pentru
bunăstarea tuturor viețuitoarelor
inclusiv a mea și a ta
și pentru pace
într-o lume setată să se distrugă
singură
te-am întrebat când te uitai
prima oară la Twin Peaks
dacă l-ai recunoscut
în rolul lui Gordon Cole
și mi-ai spus nu
nu prea asociezi figurile actorilor
cu numele lor
dar acum că ți-am zis că e el
are sens
pentru că iese în evidență
printre toți ceilalți
numai cineva care mai degrabă
s-ar sinucide
decât să piardă o idee inspirată
te poate lăsa cu gura căscată
într-o intervenție atât
de scurtă
m-am trezit și eu în toiul nopții
să scriu acest poem
nu cumva să-mi alunece printre degete
până dimineață
și să se șteargă din memorie
precum numele ucigașului
Laurei Palmer
a murit David Lynch
și nici eu nu mă simt prea bine