Meta
Metamorfoze metempsihoze
nimfele-n tufe de cupe roze
ne dau cu tifla și ne scot limba
dai să prinzi nimfa ea se preschimbă
una în dafin alta în nufăr
alta în muffin alta în trufă
trunchiul în mladă seva în limfă
amfetamina e metanimfă
Sorii
Pe strada aceea din Bucureşti
cu îngerași de ghips în spații verzi
când se întâmplă să te pierzi
taman te regăseşti
Treceam fără treabă la amiază
într-o zi lucrătoare
Băltoacele îmi arătau în soare
spectrul cum irizează
În câte o pată de benzină cuprindeam
universul întreg
Dintr-o privire puteam să înțeleg
de unde vin ce soartă am
Mare lucru nu mai țin minte
din ce mi-a revelat hidrocarbura
rogvaiv când se scurgea prin criblura
asfaltului la mine în minte
Sorii de sub tălpi explodau pe rând
Și atunci l-am văzut pe acel copil
în faţa mea înaintând tiptil
I-am urmat pasul șovăitor și plăpând
Obiceiul de a-și îndrepta
privirea alene în lături
spre burlane ferestre și caturi
i-o recunoșteam de undeva
Nu știu dacă m-a simțit
Din spate mă fixau și pe mine alți ochi
dar nu m-am întors nici n-am stat în loc
Sorii s-au scurs îngerii au fâlfâit