Denisa Ștefan (n.1999) scrie un roman (de debut, Polirom, 2024) despre confuzie și regăsire, despre toate greșelile pe care le putem face/facem când suntem tineri și vrem să experimentăm și „să fim liberi”.

Există și un background traumatic, dezvăluit în ultima parte a cărții, ceea ce dă sens multor aspecte din primele trei părți.

Aproape că nu lipsește nimic din „colecția de greșeli”: alcool, droguri, crize, autodistructivitate și indiferență față de ceilalți, coșmarul unui job care nu te reprezintă, relații în care stai doar ca să-ți dai seama că nu sunt potrivite (sau că nu le meriți), deriva, „jocul cu focul”, răsfățul, gândul că ești nemuritor când iubești etc. Trei sferturi le-am bifat și eu.

Tina e o tipă de 31 de ani, bisexuală, aflată între joburi, pasionată de mică de literatură și de scris (deși la un moment dat citează aiurea). Are un roman publicat, dar a cam renunțat la ambiția unei cariere în direcția asta. Aparent e lipsită de voință, se refugiază în substanțe, amestecă alcool cu pastile de tot felul, prescrise de medic sau procurate de la un dealer. Nu-i prea pasă de ceilalți, deși are momente în care își cere iertare și le scrie scrisori celor pe care i-a dezamăgit. Și ea și alte personaje au ceva bani, deci unicul hop pe care nu-l întâlnesc e sărăcia. Nu neapărat că sărăcia ar fi un „factor educativ”, care uneori te-ar forța să te pui pe șine (asta dacă nu te pune la pământ și-ți trasează culoarul ratării), pentru că nici pe cei din gen X sărăcia nu i-a potolit, dar era un alt tip de „junglă” pe atunci, gestionabil cu alte „tehnici”, ceva mai agresive.

Tina are părinți ciudați, un tată violent și o mamă hiperobedientă și aparent n-are nicio ancoră afectiv-etică. De unde am dedus că Denisa Ștefan nu vrea să creeze personaje „simpatice”, aproape că nu-ți e milă de nimeni de prin cartea ei, agresivitatea Tinei, de exemplu, te face chiar s-o judeci (sau măcar să te enervezi pe ea). Asta cam până la aproximativ ultima sută de pagini, apoi se schimbă dinamica (mai exact odată cu participarea Tinei la un marș Pride și îndrăgostirea de Nina, o studentă plină de secrete). Și am mai dedus că ancorele morale nici nu prea mai funcționează azi sau nu mai crede nimeni în ele nici în lit, nici irl. Cam tot până la ultima sută de pagini. Și aici ar putea fi o critică pe care autoarea o face contemporaneității, fără să insiste totuși pe lipsa de valori sau de repere umane în mod explicit, adică nu ne ține nicio teorie și nici nu vine cu clișee sau chestiuni răsuflate. Ce are în plus totuși gen Z e sprijinul prin psihoterapie și un limbaj care descrie viața și problemele emoționale, acces la literatura de specialitate, libertatea de se manifesta și de a-și exprima public nemulțumirile etc. Nu știu dacă asta oferă putere generației sau o slăbește. Dar, cum zice și cântecul, „every generation has its way”.

Stilistic, romanul e compozit, alternează între oralitatea gen Z și registrul literar-clasicizat, asociere interesantă pe alocuri, dar neconvingătoare prin alte părți.

Romanul e alcătuit din episoade narative distribuite ușor dezechilibrat, care până la final reușesc să dea unitate cărții, deși aș spune că prima jumătate de roman s-ar fi putut comprima. A doua jumătate mi s-a părut mult mai concentrată, prin urmare lectura a fost mai ușoară și tensiunea mai bine susținută.

Ce stăpânește excelent autoarea e atenția pentru detaliu. Uneori exagerează (adică oferă prea multe detalii) și pune tensiunea epică în pericol, dar n-o face des și renunță la timp. Sunt cadre construite cu multă minuție, cinematografic. Pe alocuri am simțit nevoia unei coerențe mai puternice, dar n-am insistat pe ideea asta, încercând să depășesc momentul, pentru că, de fapt, cartea își face în mers un flow al ei.

În plus, romanul Denisei nu transformă agenda ideologică progresistă în agendă literară, nu bifează problemele generației ei doar de dragul de a sălta calitatea cărții, ele sunt cumva topite natural. Romanul nu e un manifest, nici o demonstrație de revoltă, ci o reîntoarcere la fragilitatea umană, la spaima de nebunie și de lipsă de iubire.