[exact aşa cum eşti]
Dacă forme geometrice cristaloide se rotesc
nu se rotesc, plutesc
şi te aduc în camera de contact
exact aşa cum eşti
Te întreabă frumos cum te simţi
şi tu nu răspunzi
atunci un zgomot ritmic
un sunet iritant te face să tresari
Tremurul pleoapelor
sacadele ritmice, contracţia falangelor
distale, până când intri în convulsii
şi spasme
Toate şalupele, fregatele
cuirasatele şi distrugătoarele
roind ca la un semn
se strâng
Producţia de metale
explodează
explodează producţia de cristale
banii plutesc în zborul lor lin
Siluete spectrale dizolvă întunericul
o strălucirea crudă se roteşte
nu se roteşte, topeşte
camera şi tot ce mai rămâne din tine.
[roboții]
Roboţii m-au salutat cu salutul de luptă
meduzele au strălucit, le-am zâmbit
dar tu unde ai ascuns armele?
Ani şi ani am crescut
strat pe strat, tristeţi pe tristeţi, un bloc
de carne cu antene tremurătoare, ani şi ani
Pentru o singură clipă şi exact
când natura se chirceşte de frică
şi nimic nu îmi stă împotrivă
Când singură le-am aşezat pe toate
la locul lor
unde, în gura mă-tii, ai ascuns armele?
Nu există echilibru, nu există dreptate
prietenele mele vor copii
şi nu au, poate nu vor avea niciodată
În vreme ce eu, mmmm eu
am studiat pielea de pe stomac, semnele
despre care e mai bine să nu vorbeşti
Şi timpul
brusc a devenit preţios
unde morţii mă-tii sunt armele?
Pentru că fără ele degeaba
meduzele strălucesc, valurile se sincronizează
roboţii repetă la nesfârşit
Salutul lor de luptă, fără rost
inutil
fără rost.