Nu zic să-l citiți pe Găvan pentru că-i simpatic (în ciuda subiectelor „întunecate” din cărțile lui). Citiți-l pentru că are curaj, umor, talent natural și acea mică (sau mai mare) doză de nebunie atât de necesară unei literaturi care să iasă din tipare. Și o demonstrează cel mai bine/clar în volumul ăsta.
Aproape toți cei care citesc ficțiune visează să scrie ficțiune. Așa că mulți se vor regăsi în vreunul dintre scenariile imaginate aici de Găvan. Unele lucruri pot să vă placă, altele nu. Dar, atâta vreme cât suntem capabili (și e nevoie de asta) să ne luăm singuri în râs, „Efectul Jumanca” (ed. Hyperliteratura, 2025) e gata de spectacol.
Volum de proză scurtă, în care autorul nu iartă nimic și riscă și se joacă (bravo), așa că nu toate textele vor plăcea la fel, dar în cazul meu aș fi fost în stare să îndur volume întregi de maculatură semnate de Bider (sau cum îi zice – scuze, a fost cel mai la îndemână exemplu), doar ca să pot citi povestirile „Sindromul Zeului Decăzut”, „Insula”, „Inimă de tată”… Hai, fie, și „O ființă superioară” + „Jurnal din epoca pietrei”.
Radule, îți mulțumesc pentru aventurile pline de umor/ironii și pentru că ești unul dintre cei care țin aprinsă lumina literaturii ăleia vii, cea care până la urmă contează cu adevărat.