01
Ai profilul aproape perfect. Taci când trebuie, stai jos când
ți se spune, metabolizezi
în liniște, fără să ceri explicații.
Ai corpul rezistent la traumatisme,
pomeții plini, gura rotundă atât
cât trebuie.
Chiar și psihologic,
te încadrezi. Creierul tău –
farurile aprinse ale unei mașini în plină
depășire.
Prinsă în rutină, săraca fată bolnavă
care nu știe.
Nici prima, nici a doua, nici ultima. Poziție.
Nu știe
nimic despre celelalte femei.
Celelalte femei au profilul aproape perfect. Realizate,
puternice și multe, ca stalactitele.
Cu sâni care seamănă
cu cei de pe ecran.
Cu sâni care n-au nimic în comun
cu ai tăi.
Când stai în jurul lor, ai timp
să le observi unduirea. Își desfac părul
și toate florile de lotus capătă forma
capetelor lor.
Numeri o mie patru sute nouăzeci de zile
de când tot încerci.
Copiază. Încrederea. Atingerile. Distanța.
Mișcarea circulară a mâinii.
Din încheietură. Nu, nu așa.
Uite niște link-uri.
Când ești singură acasă, te dezbraci și dai
drumul la apă, apoi la cameră.
Închizi ochii și realitatea se schimbă.
Deschizi ochii și ești sub un soare imens, cald
ca inima unui vițel proaspăt ciopârțit,
gata să fii admirată.
Cafea și xanax și
cortexul prefrontal activ non-stop.
Cafea și xanax. Intri sub apă
ca sub un corp opac
dincolo de care
nicio formă nu mai poate fi
identificată.
Înduri temperaturi pe care niciun
corp
nu ar trebui să le îndure.
O femeie
– tu –
trebuie să știe întotdeauna
să îndure.
Cafea și xanax. Ești toată
numai vapori.
Toată numai cafea
și
xanax.
Ești gata?
Tremurul mâinii dispare. Acoperi cu
un zâmbet
toate cariile.
Îți treci mâna prin păr.
Frumoasă. Frumoasă. Frumoasă.
Proasto.
Închizi ochii.
Deasupra ta
mingi de mercur la capătul
mai multor frânghii.
Deasupra ta
doar profiluri aproape perfecte.
Blondă, dar puțin trecută.
Experimentată.
Tânără. Doar ce a împlinit treizeci de ani.
O femeie adevărată.
Slabă, dar cu vergeturi. Prea înaltă.
Numai bună.
Deasupra ta
bărbații își dau mâna,
fericiți și
satisfăcuți.
Îi cunoști pe toți.
Niciunul nu te vede.
Deasupra ta
doar noduli.
Deasupra ta
doar frica.
A fi sau a nu fi
recunoscută.
A fi sau a nu fi
în raiul bărbaților
recunoscători.
Deschizi ochii.
Te așezi în pat.
Play.
02
You know something, Utivich? I think this just might be
my masterpiece
spui în oglindă, cu o mână pe creștetul lui și o mână
pe rana proaspăt deschisă.
nu contează cât de atent privești, n-o să prinzi momentul
în care va dispărea.
va lăsa un semn, așa cum semne lasă și picăturile
de zahăr încins
pe care le scapi din lingură direct pe picioare.
ești crochiul ideal,
varianta preliminară a tuturor variantelor
care nu se vor proiecta
niciodată.
ia o pauză. protejează
ce a rămas.
cu bricheta într-o mână, cu singurul tău ruj
în cealaltă
ia-o la fugă
și oprește-te abia acolo unde există
case care nu s-au dărâmat,
bijuterii din metale inoxidabile pentru degetele
tale,
medicamente fără prescripție.
ca dintr-o petrecere de la care nu-ți amintești
cum ai ajuns acasă
ieși din viața asta, toată numai un cub
de plastic plasat strategic acolo unde
nu-l poate ajunge
și sparge
nimeni.