Dimineaţa A. s-a trezit într-o lingură, era nespălată, A. lăsa mereu spălatul veselei pe mai târziu, bucăţile de terci uscate arătau acum ca nişte munţi enormi, casa ca o adevărată galaxie, ar trebui să fie un coşmar s-a gândit A., al doilea gând a fost că, în cazul în care dau de o muscă sau un gândac, poate exact acel gândac din povestirea lui Kafka, cu siguranţă m-ar ucide, cum naiba să ies din această râpă şi cum s-a întâmplat că am ajuns aşa mic, Doamne, important să nu apuce nimeni lingura, pentru că sunt eu în ea, nici măcar nu pot vedea dacă lingura e în farfurie, în chiuvetă, sau aruncată undeva la nimereală, oare o fi din cauza cititului, dacă da, atunci lingura ar putea fi chiar pe o carte, aş putea să ies de aici şi apoi să mă strecor printre paginile unei cărţi, mi-aş fi dorit totuşi să fie un autor clasic, mi se pare mult mai fain să trăieşti printre paginile unui autor clasic, e mai bine să miroase cartea a bălegar de cal decât a motorină, e mai bine să fie pătată cartea de ceai decât de cafea, nu-mi place cafeaua, un autor clasic are mult mai multe de spus chiar dacă nu are un telefon sau maşină de spălat, mi se pare că apariţia acestor comodităţi ne-a complicat viața, dar dacă m-am prefăcut mic din cauza unei mutaţii, doar m-am născut în perioada Cernobîl, sau poate totuşi visez, nu prea-mi place că m-am trezit într-o lingură, aş fi preferat totuşi să fie o carte, pe de altă parte, mă bucur că nu sunt într-un coş de gunoi sau şi mai rău pe o bucată de hârtie igienică, totuşi vesela trebuie spălată, sunt scriitori care adoră să facă acest lucru, pentru că le vin idei, gânduri, frământări şi toate astea, dar pe mine mă oboseşte, mai bine citesc, mereu am iubit cititul…


*

A. se uita prin hubloul troleibuzului, cosmos de toamnă şi lumină galbenă plăpândă, copacii, covoraş moldovenesc de la bunica, când voi ajunge la Bonjour, am să cer un ceai şi-am să-i zic bonjour, bine ai revenit în Moldova, A. s-a dat jos din troleibuz, iar un câine sfrijit păduchios, bătrân, i-a arătat limba, A. a făcut la fel, câinele i-a arătat degetul mijlociu, lasă amigo, nu fi fraier, vine tânăra generaţie, timpul tău a trecut, băiatule, acum în Moldova se face film, se fac festivaluri, tinerii ştiu limbi străine şi călătoresc, se distrează prin cluburi noaptea şi sădesc ziua copaci, nu e aşa cum era pe timpuri, lasă vrăjeala, cum zici că te cheamă, ce nume porcos şi sovietic, decât să-mi arăţi limba, mai bine îţi făceai o gropiţă şi îţi aruncai oasele acolo, eşti putred înăuntru şi asta se simte, ai cam împuţit tot oraşul, nici măcar nu hămăi, toate căţelele se sperie de tine, eşti urât, caraghios şi neputincios, A. a ajuns la Bonjour, acolo îl aştepta o femeie frumoasă, ce bine că se schimbă timpurile, curând vom avea doar câini inteligenţi…