
Aș vrea să recomand cartea de mai sus, scrisă de Beatris Serediuc (ed. Polirom 2022): un roman al adolescenței, cu acțiunea plasată în anii 90 într-un cartier din Timisșara care, pe măsură ce citeam, mi se arăta atât de familiar încât m-a speriat (anii 90 ai mei au avut loc într-un oraș mic din Dobrogea). Autoarea surprinde excelent zbaterile din perioada respectivă, sărăcia, prostia, lipsa viziunii, disperarea după acumulare, libertatea primită și debusolarea venita odată cu ea, lupta pentru supraviețuire, ratarea dată de consumul de alcool și mințile înguste. Totul trecut prin filtrul adolescentei Donnatela, o voce evocată de un autor matur, care știe să intervină când trebuie și să păstreze echilibrul narativ. Este o poveste spusă de la firul ierbii, una a devenirii. Se trec în revistă relațiile familiale (o familie complet disfuncțională) sau personale, de prietenie, gașcă sau iubire. Este acolo o atmosferă care te acaparează și te ține conectat pe parcursul a peste 300 de pagini. Mi-a plăcut mult.
Aș fi vrut ca romanul ăsta să aibă mai multă vizibilitate, merită să fie discutat, dezbătut, lansat și relansat, nu știu. S-a scris despre el pe ici pe colo, dar parcă nu de ajuns. Și e păcat, sunt cărți care mi-au plăcut mult mai puțin, dar care sunt mult mai vizibile. Nici nu știu cum se pot regla nedreptățile astea în lumea literară, unde și cine greșește, unde și cine nu își face treaba până la capăt. Habar nu am. Cert este că această carte merită din plin atenția cititorilor.
Pe-a mea a avut-o.