Această familie normală, cu poze de familie oarecare, mamă, fiică, tată, momente importante surprinse în cadre spontane, aniversarea de 14 ani a fiicei, pisica familiei, cuplul pe faleză la Cazinoul Constanța, toți trei la munte, toți trei la mare, toți trei și niște familie extinsă, sau poate doar prieteni, tot la mare. Nimic ieșit din comun. Zâmbitori. Fiica pare să fi luat câte puțin de la ambii părinți, dar o idee mai mult de la tată. Mama pare să fi luat câte puțin în greutate, cu fiecare an ce a trecut după nașterea unicului copil. Tatăl pare să fi luat câte puțin din încrederea soției cu fiecare escapadă amoroasă despre care ea a aflat și pentru care l-a iertat. Sau dacă nu l-a iertat, cel puțin n-a plecat.
Unde să mă duc? Nici măcar nu mi-e de Alexandra, s-au dus timpurile în care stăm pentru copil. Cel puțin nu eu, nu-s genul. M-aș duce o mie de ani. Dar am tot aici și nimic după pragul nostru vesel făcut pe comandă. Aici stă familia Grigore. Și noi caricaturizați superficial, poate prea simplist judecând după banii dați pe-un preș. Dar ce aparențe, ce energie, ce goluri umple preșul ăsta încă dinainte să pășești înăuntru. La ieșire nici nu-l mai remarc, doar când mă-ntorc știu că am un loc, un cămin, o familie. La plecare, nimic. Deci cum să plec? Asta nu-nseamnă că-s proastă. Dacă altele trăiesc în minciună, nu e cazul meu. Știu exact ce am la ușă și n-am decât să mă comport ca atare. Adică să-i pun bețe-n roate până pricepe că nu e loc de așa ceva cu mine. Nu că n-ar ști deja, dar una e să știi, alta-i să și pricepi. Că dac-ai pricepe la ce-ai mai încerca? La ce ți-ar mai trece, măcar, prin minte? Mie cum nu-mi trece? Stau la fel de nefutută cu lunile ca el și totuși nu mă gândesc să-mi caut prin altă parte. Care-i, frate, ideea? Explică-mi rațional, să pot înțelege cu capul ăsta.
Ce să explici? Nu-i nimic nici de explicat, nici de înțeles. Nu e că iau vreo decizie cântărită îndelug despre cum mi-aș înșela soția cu o femeie mult mai tânără și absolut superbă, care nu prezintă nici cea mai mică urmă de asemănare cu asta care mă terorizează sistematic. Nu am un gen anume, toate sunt genul meu dacă nu seamănă cu ea. Tot văd pe la prieteni cum dau din lac în puț cu femei identice, de le și zic, man, dacă tot ai avut norocul să nu te legi la cap o viață, tu la ce puii mei eviți cu atâta îndârjire varietatea? Băi, dacă așa se nimerește… Uite că la mine nu se nimerește, se potrivește. Uneori într-atât de mult încât stric gluma aia de burlaci cu dacă-ți este dat să găsești jumătatea, îți intră și-n casă. Pentru că mie mi-a intrat o jumătate bunicică în casă cu ocazia vânzării apartamentului de la cinci, și mare merit în afară că-s administrator aici în bloc nu prea am. A bătut la ușă ce-i drept, nu a dat chiar buzna, deși nu m-aș fi supărat deloc, mai ales că-n ziua aia Rodica era plecată, Alexandra la fel, s-a prezentat, bună ziua, am vorbit la telefon pentru vizionare. Sigur, o clipă, am stins luminile, am revenit în fața stimabilei, și-am urcat. Eu abia ieșeam pe ușă, ea era deja ieșită, că vorba vine mi-a intrat în casă – tânăra a rămas în fața ușii, ba nici măcar prea aproape, n-a pășit pe preș, i s-o fi părut nepoliticos să ne calce caricaturile în picioare –, așadar, firește, se afla în fața mea când urcam scările, și așa priveliște mie nu mi-a fost dat să văd cât am trăit: ce frumos vin niște pantaloni de piele strâmți pe niște buci al căror inevitabil sens pe lume e să-ți facă-n ciudă.
Adevărul e că nu prea știu ce trebuie să fac la o vizionare, cât de în detaliu să verific și ce, deci în afară de un tur superficial prin toate camerele, restul timpului de până la o oră – dar ce dumnezeu am stat atât aici! – doar am vorbit. În loc să mă uit pe-acolo întrebam, de pe o listă învățată pe dinafară, ce m-a instruit un prieten: infiltrații sunt?, igrasie?, au avut ploșnițe?, datornici aveți?, vecinii sunt gălăgioși?, dar pe stradă, se ascultă manele?
Nici pomeneală, e o zonă foarte liniștită, putem să ne tutuim?
Sigur, și de ce vinde?
Păi treaba e așa: aici a locuit bunica proprietarului, doar că, fiind foarte bătrână, până la urmă a luat-o cu el, în Tulcea, de asta mă ocup eu de vizionări și ce mai e nevoie până când găsește cumpărător.
Îmhm.
E un apartament foarte bun, pereții sunt din cărămidă, structura din beton, izolație de 10 centimetri, poziționat excelent pe est, priveliștea de pe balcon de vis, ia să te uiți, aici sunt curțile oamenilor, pomi, frumos, verdeață, consum mic, gata de locuit, o curățenie temeinică înainte, un lavabil și e afacerea perfectă.
Dar la preț mai lasă?
De ce te-ai îmbrăca așa la o vizionare? Poate s-a gândit că ajută la negociere, cu mare drag aș negocia, nu zic, dar până una alta, rolul meu aici e să reprezint interesul vecinului, să-mi iau comisionul și să-mi văd mai departe de treabă. Dar de zâmbitoare e zâmbitoare, prietenoasă, vorbește frumos, elevat, cu ce s-o ocupa? Nu prea pare trecută prin viață, nici nu știe să se uite pe-aici, o curățenie n-a venit vecinu să facă, măcar de suprafață, un aspirator barem să fi băgat, dar fata pare încântată, adevărul e că nu e un loc rău, din contră, la banii ăștia n-ai ce să ceri mai mult și, la cât pare de crudă, clar nu are bani de nici măcar o stație mai sus, poftim? Aș fi-ntrebat, dar nu se cade, bine că-i vorbăreață, i-aș fi dat 25, dar o cred, zice că abia și-a făcut curaj să ia un credit și că, dacă nu se hotărăște odată, când, că deja are 35 și ticăie ceasul, dacă ție-ți ticăie, de nevastă-mea ce să mai zic. Ne-am strâns mâinile, sigură pe ea gagica, ne-am zâmbit larg, felicitări pentru decizie! Mulțumesc! I-am dat numărul proprietarului să se înțeleagă ei mai departe și am făcut o labă scurtă cu gândul la mulații ăia negri și lucioși. Pe seară Rodica mi-a verificat telefonul, ca de obicei, dar, aproape dezamăgită că nu a găsit nimic, a spus pe un ton care se voia a fi simpatic și glumeț, hai că se poate. Mintea mea bântuia trei etaje mai sus și nu mă știusem capabil până atunci de așa o imaginație bogată.
Evident că știu că poate șterge mesajele, dar nu asta-i ideea, ci pur și simplu. Așa, de principiu. Să știe că nu dorm pe mine. Și azi așa, mâine-așa, s-o sătura și el de atâta circ și stare stricată. Scopul meu e foarte clar: câtă vreme nu-s invalidă, n-am orbit, am toate țiglele pe casă, am să-mpiedic orice încercare a lui de-a se căca pe familia asta. Am tot dreptul și dacă i se pare că-l țin sub papuc e numai o consecință a faptelor lui. Dar dacă nu suport ceva mai tare pe lumea asta, e nesimțirea, și uite cum lasă ăștia piatra-n ușă să se strice amortizorul, incredibil! Ies și eu liniștită din casă, e sâmbătă, e frumos, Alexandru e cumincior nevoie mare, și hop cu piatra-n ușă, de parcă cine o repară dacă nu tot noi? Stați puțin, n-o scoateți, eu am pus-o, am de facut niște drumuri că scot parchetul și să nu mai tastez codul de la intrare de fiecare dată. Ce-i și cu gâsca asta care-mi spune mie ce să fac? Ia să nu-mi stric sâmbăta cu toate amețitele.
Adevărul e că, de n-ar fi fost administratorul să mă ajute atât de mult, aș fi pierdut o groază de timp și mai ales de bani. Bine, și proprietarul e băiat salon de m-a lăsat să-mi fac treaba, un curat, un zugăvit, un parchet, cu toate că încă n-am semnat, că se tărăgănează banca. Dar greul tot adiministratorul l-a dus: așteaptă băieții să ducă mobila unde or duce-o, mai dă-le o mână de ajutor, mai încurcă-ți programul, mai un deranj, mai o șipcă-n unghie, câte n-a făcut să mă ajute. Clar îi iau o sticlă de vin. I-o da proprietarul comision, nu zic, mi se pare normal, dar și câte a făcut să-mi fie tranziția mai lină, multe fără nicio treabă cu ce înțelegeri au ei acolo. De exemplu ce-are a face comisionul pe care și-l ia cu dimensiunile parchetului meu? A venit omul cu ruleta la mine să măsoare și să-mi scrie pe foaie cât parchet, câtă plintă, câte colțare să cumpăr. Da, se cere-un vin, unul bun, ia să văd, Iordache de la 1000 chipuri, cel mai bun. Dar lasă să aștept să mă mut ca lumea.
La etajul unu Rodica își privește lung rădăcinile albe și calculează când să se programeze la un vopsit, să merite efortul, nu vrea să dea banii aiurea, poate o ieșire, o excursie, ceva, Alexandra își face temele de vacanță fără tragere de inimă,
Parcă era mai motivată în generală,
Las-o că-și revine ea, te pui cu vârsta lor, nu te pui,
Am zis eu că mă pun?,
De ce te aricești?,
Nu mă aricesc, zic că n-are sens să ne îngrijorăm pe ceva atât de firesc,
Nu s-a îngrijorat nimeni,
Alexandru înfulecă o pulpă pe jumătate rece și pică de somn,
Deci mergem și noi pe la munte toamna asta?,
Om merge, stai că abia s-a-ntors fata din tabără,
Dar singuri ce-are?,
Singuri cu cine-o lăsăm?,
Cu cine vrei s-o mai lași la paișpe ani?,
Hai că nu-i chiar așa, tocmai că are paișpe ani,
Rodica-și smulge niște fire din barbă,
Tocmai că are paișpe ani!, găsești niște motive de paranoia absolut stupide,
Alexandru cască cu poftă și nici nu mai are putere să ducă mâna la gură,
Poftim? cine e paranoia aici?,
Alexandra își promite că termină temele mâine dimineață orice ar fi,
Adică ce vrei să zici,
Nimic, am glumit,
Ia să văd,
Eram sigur,
Păi ce, te deranjează?,
Nu, doar eram sigur,
Bine, atunci dă să văd,
Ia liniștită, oricum nu trebuie să-ți dau eu,
Ai văzut că știi?, dar asta nu e paranoie,
Dar chiar am glumit,
Ai glumit fix cu gândul la că-ți umblu-n telefon,
Ba fix că mă faci paranoic degeaba,
Adică mai bine mă faci tu pe mine că-ți umblu-n telefon decât eu pe tine că ți-e că rămâne fata singură,
Exagerezi,
Evident, tot eu nebună, vezi?
Văd un căcat.
Alexandru zâmbește aproape cu drag, numai că e doza asta de ștrengărie care-i caracterizează fizionomia chiar și în momente mai serioase decât acum, deci nu poți ști sigur dacă e sarcastic sau distrat, și o pupă pe Rodica pe dunga albă la care se uita mai devreme în oglindă, e mult mai înalt decât ea, că intenția era să nimerească fruntea,
Pe frunte s-o pupi pe fi-ta, nu pe mine,
Păi te-am pupat pe cap, nu pe frunte,
Așa s-a nimerit,
Hai că mor de somn, noapte bună.
La etajul cinci individa care vrea să cumpere în bloc e ostenită, toată ziua a șmotruit, a frecat, a spălat, a făcut drumuri din balcon la ghenă și invers, să scoată mizeriile depozitate și putrezite pe-acolo, ce oameni, să nu se bucure de frumusețe de balcon, și fix când să se schimbe să plece vine o ploaie care o ține prizonieră în viitoarea casă, deocamdată nemobilată. Îi e drag să se fâțâie pe-acolo, dar la cât a muncit tot ce vrea e o baie și-un pat și de niciunele n-are. Își comandă ceva de mâncare, e entuziasmată, prima comandă în casa nouă, mănâncă în balconul acum liber și curat, curând se potolește și ploaia, îi scrie lui Alexandru că în jumătate de oră pleacă și lasă cheia să nu mai deranjeze,
Scuze, am picat mort aseară,
Ah, nicio problemă, am scris doar să știi că mi-am terminat treaba și-am lăsat cheia,
Ok, perfect, azi dacă vii găsești cheia sub preș că suntem plecați,
Ok, merci.
Alexandra iar trage de ea să-și facă temele, îi vine să se uite pe Instagram, dar cum pune mâna pe telefon oftează la el, pufnește, bea apă cu furie, se întoarce-n teme, de ce ai primi atât de scris în vacanță, scopul nu era să fii în vacanță? Alexandru tocmai a intrat pe ușă, mort de oboseală, flămând, cântărind între a se trânti să doarmă nemâncat sau mai bine să mănânce ceva, bine, hai totuși să mănânce. Rodica caută pensiuni, dacă nu găsește, mai amână vopsitul. Decide să nu se uite și azi în telefonul lui Alexandru, sunt zile în care îl lasă-n pace, dar intenționat, nu că uită, așa și-a creat ea un stil terorist în sincope. Trei etaje mai sus vecinica se gândește cum să-și așeze echipamentul, cu spatele la geam, sau într-o parte, cât să-i vină lumină din dreapta? Unde a locuit înainte era întunecat, aici o să fie senzație cu noua lumină. Până la urmă, puțintică răbdare, o să testeze direct ambele variante după ce e gata mutarea. Alexandra scrolează masiv pe Instagram, nici nu mai vede la ce dă inimi, Alexandru a intrat la duș, și-a așezat telefonul pe suportul de săpun, a dat pe Chaturbate din modul incognito, Rodica cască zgomotos și n-a ajuns la nicio concluzie cu vopsitul.
Mai are două săptămâni până se mută, se gândește Alexandru, mai am două săptămâni până mă mut, se gândește vecina cea nouă, pare singură se gândește Alexandru, în sfârșit o să am casa mea se gândește vecina cea nouă, e vorbăreață se gândește Alexandru, ce noroc cu administratorul că mă ajută atât cu toate alea se gândește vecina cea nouă, încet încet, își zice el, de mă face să mă simt atât de binevenită își zice ea, m-am purtat ca un domn își zice, și liniștită că o să am la cine apela în caz de ceva își zice, nu e nicio grabă să dăm cărțile își zice, o indundație sau alte probleme își zice, pe față își zice, mai grave își zice. Fix trei etaje mai sus, îți dai seama ce noroc, să am chiar aici un om de bază și săritor, îți dai seama ce noroc. Conversațiile sunt din ce în ce mai prietenoase, dar cu o oarecare distanță, totuși niște străini, totuși niște vecini, nici măcar vecini încă, dar urmează. Până atunci, să punem apartamentul la punct, vecina a apucat să și zugrăvească, să pună parchet, să se gândească cum aranjează pe-acolo, îi tot trimite poze lui Alexandru cu mai ții minte în ce hal era asta? Wow, arată super, bravo! Îi trimite și cu ea în timp ce dă cu bidineaua, el îi trimite sticker cu inimi la ochi, îi trimite cu oamenii care pun parchet, îi trimite sticker cu fabulos, îi trimite poză cu frigiderul mutat de ea singură, îi răspunde cu ești pusă pe treabă, îi trimite poză cu un mop, găleată și soluție de pardoseală, îi zice o să iasă fain de tot. Fain de tot i se pare și Rodicăi că îi arată părul acum negru intens de la rădăcină până la vârfuri, în sfârșit s-au urnit să ia o cazare la Predeal, așa, fără nicio ocazie, de ce să aibă musai nevoie de ocazii, în halul ăla de blazați au ajuns? Sunt încă tineri, ce naiba, să mai iasă și ei, să se mai plimbe și ei, să mai facă și ei dragoste, dar asta nu spune, ar vrea să zică el, să facă un pas, să remarce măcar că s-a vopsit, dar nimic, nu observă, foarte bine, în cazul ăsta înseamnă că nici când avea doi centimetri de rădăcini albe nu a observat, lasă-l așa. Dar oare fundul ăleia de se mută acum l-o fi observat? Poate că nu, speră să nu, până la urmă cât se văd, mai mult îi lasă cheia sub preș, nu se prea văd, foarte bine, nici să nu se vadă, ce nevoie au să se vadă? Dacă e ceva de stabilit, se rezolvă prin mesaje,
Prin mesaje da.
Da, prin mesaje.
Ia să văd ce mesaje.
Niște mesaje oarecare.
Oarecare, cred și eu.
Gen îți las cheia, poți lua cheia.
Da, așa-mi imaginez și eu.
Altfel nici n-ai avea cum.
Dacă era să-mi fac probleme le-aș fi citit de mult.
Sigur că le-ai fi citit.
Dar chiar cu trestia asta mlădioasă n-am de ce.
De zahăr, trestia de zahăr. Aia zic și eu, că n-ai de ce.
De ce?
Că n-ai de ce.
Nu, de ce-ai zis trestie?
Ei, am glumit.
De zahăr?
E un joc de cuvinte.
Arată-mi ce jocuri de cuvinte mai ai prin telefon atunci.
Nu e nevoie să-ți arăt eu.
Sigur că nu e nevoie.
*
Bună dimineața, să lași acolo ruleta, nu e nevoie să mi-o aduci.
Bună dimineața, ok.
Și poți să păstrezi cheia până joi la notar. Ne vedem acolo.
Ah, vii la notar, ok.
Vin și eu să aduc niște acte.
În regulă atunci, ne vedem la notar.
Cum să-mi dai, frate, așa mesaj când nici nu mă cunoști, nici nu m-am mutat bine. Și chiar dacă m-ar cunoaște, tot mi se pare un mesaj deplasat și disperat, de rușine și tot nu l-aș fi trimis. Probabil încearcă să rupă din rădăcină orice ar putea să apară sau să reapară, nu cred că ai apela la un gest atât de extrem dacă nu ar fi existat antecedente. De ce i-o fi cășunat tocmai pe mine? Chiar a fost super băiat Alexandru, dar între noi n-a existat nici cea mai mică aluzie. Mă rog, că am tot vorbit, că era prietenos și săritor, habar n-am, m-am gândit că așa-s administratorii de bloc, ăștia au bâzdâci, vor să ajute, să repare, să măsoare, să vopsească blocul de cinci ori pe an. Și până la urmă, să fim serioși, nu a venit să-mi și văruiască sau să care cot la cot cu mine putregaiurile ălora dinaintea mea. Deci care-i problema, tanti? Ce-o fi la ei acolo, nici nu vreau să mă gândesc. Oare el știe că femeia mi-a scris mesajul ăsta? S-or fi certat, i-a făcut scandal? Oare să-i zic, acum, la notar, când o să ne vedem? Sau mă comport ca și cum nu mi-a trimis nimic și-l las pe el să zică? Mda, nu știu ce-i acolo la voi, dragă familie Grigore cu preș frumos, dar sper să aflu când mă văd cu el la semnare.
Bună ziua, mai aveți oare ultimul index la curent?
Nu-l mai am, dar o să trec mai pe seară pe acolo.
Ah, nu știam că sunteți deja în București.
Azi am ajuns, trebuie să trec să iau și hârtia de la administrație.
Ieri vorbisem și a zis că vine administratorul la notar să vă dea hârtia.
Nu mai poate să ajungă, trec eu.
Ups. Nu mai aflu.
Băi băiatule, dar tu chiar nu ai nicio limită? Fix așa sub ochii mei, în blocul meu? Nu zic că l-aș fi considerat mai civilizat dacă-și alegea pe una-n alt oraș, dar asta mi se pare de o impertinență de necuprins cu mintea. Imposibil așa ceva, exclus! Ce te-ai gândit tu oare? Ce noroc că e aici aproape, pac, mă rezolv rapid, fără stres, fără prea multă planificare, dacă mă sună proasta zic că-s la colț, 15 minute am stat în plus, ce 15, în 10 minute n-ai ce face, te termină amețita aia și numai dacă te uiți la ea.
Prost eu că n-am șters conversațiile, dar special le-am păstrat, să nu-și facă probleme, să vadă că e o relație cordială între vecini, să vadă că, din când în când, noua venită are să mai apeleze la ajutorul meu și că o să ajut așa cum procedez cu oricare alt vecin, să se aștepte, să nu i se pară nimic deplasat, să normalizez prezența făpturii în mesageria mea. Prost eu.
Îcheiem discuția acum!
Tu chiar crezi că păstram conversația asta dacă aveam și cea mai mică…
Am zis că nu mai discut. Nu te duci la notar, n-ai ce să cauți acolo. Punct!
Și eu care voiam să-i iau un vin, îți dai seama ce-ar fi fost să mă prezint așa la ușa lor? Eventual să deschidă tanti, iar eu, absolut nevinovată, să îi întind sticla bună ziua, pentru Alexandru, în semn de recunoștință pentru buna primire. Dădea tanti foc la bloc și alta nu.
Atmosferă mohorâtă la etajul unu, Rodica-și găsește de treabă prin bucătărie, Alexandra se ceartă cu prietena cea mai bună pe Whatsapp, Alexandru schimbă canalele la întâmplare. Se gândește cu jenă că gata, cu asta i-a stricat-o definitiv. Rodica freacă blatul cu energie sau draci, numai ea poate ști, se gândește cu satisfacție că gata, cu asta i-a stricat-o definitiv. Alexandra-și jură că nu o să mai vorbească-n viața ei cu prietena, Alexandru oprește pe un post cu muzică unde rulează un videoclip cu buci goale, ceea ce îi face chef de un duș, la etajul cinci, tânăra vecină își testează echipamentul, adoră casa asta, știa ea că e o mutare de bun augur. Baby… you’re a goddess… Are o lumină excelentă în noua casă. Just how naughty can you be… Ce de followeri azi. I want you unable to resist slipping your fingers 1 by 1 deep inside of you… Distracția asta e de o mie de ori mai tare decât oglinzile imense pe care și le-a pus pe pereți. Îi place să se admire cu orele, dar tot interacțiunea virtuală îi oferă cea mai mare satisfacție. As many as you can take… Dacă ar fi social acceptat și-ar pune oglindă până și pe tavan. …riding them hungrily… De fapt, i se rupe de ce-i social acceptat, dar ar fi fost prea multă bătaie de cap. …your hand soaked as they fuck you deeper and harder… În ce hal le sucește mințile ăstora de pe canalul ei. …over and over. Până și la un striptease oarecare, darămite când are chef să se masturbeze. O sună șeful și ezită câteva secunde, dar cum știe că nu sună niciodată fără vreun motiv important, se pune pe mut și răspunde, cu trei degete în vagin.
Hei, scuze că te sun în weekend, dar o să-ți placă.
Dă ochii peste cap, rămân doar două degete în vagin. Uimește-mă.
Dar zi întâi, cum e, te-ai aranjat?
Da, profit de weekend să mai pun la punct una alta pe aici.
Își bagă dildo-ul. Open my cam you naughty girl…
Well, e de sărbătorit, tocmai am luat clientul de vineri, îți cam dai seama câte anticipate la noua ta rată înseamnă asta? Let’s cum together…
Tu vorbești serios? That was fast! Deci vezi că după ce că am eu noroc, mai port și firmei noroc? Ador! Mulțumesc mult! Mmmm baby slide me inside you.
Îți virez bonusul la începutul lunii. Și bravo ție! Îți sunt recunoscător. So hot.
Și eu, mulțumesc mult. Ne auzim mâine dimi. Mmmm so wet and warm.
Dă zoom maxim pe vulvă în timp ce accelerează mișcările până e gata. Închide broadcastul zâmbind cu gura până la urechi, se trântește satisfăcută pe spate și se uită că ar merge, totuși, o oglindă și pe tavan. Doar nu trebuie tot odată, ușor ușor.
La duș, Alexandru își fixează ca de obicei telefonul pe suportul de săpun. Un Chaturbate rapid după care somn de voie, se gândește. Rodica i-a luat locul la televizor și stă cu falca-n palma, încă uimită de cât nesimț poate zace-n bărba-su. Ce să caute el la notar? De unde și până unde, se gândește. Alexandra s-a împăcat cu prietena cea mai bună, e într-o dispoziție excelentă, dansează cu pisica prin casă și o pupă pe maică-sa din mers.
Ce-ai, mă, zici că ești bătută de soartă, ce-i cu tine? Rodica zice că nimic, e obosită.
Așa ziceți mereu.
Păi zicem, că muncim, ce să facem, doar nu vrei s-o frecăm. Alexandru ejaculează exploziv. Ooookuuurrr, n-am știut că ai draci, gataaa.
N-am niciun drac.
De ce vă certați, mă, iese Alexandru tot un zâmbet din baie.
Nu pricepea fi-ta de ce sunt obosită.
M. Hai lasă, c-o să afle ea mai încolo.
Dar tu de ce ești așa vesel dintr-o dată?
Păi ce-ai vrea să fac, să plâng?
Atât îți mai trebuia.
De obicei intră pe canal seara, numai când are chef, dar cel mai des în weekenduri. Atunci e relaxată și dornică de extravaganța asta cu videochatul, pentru ea o joacă, un experiment care a remarcat că-i face plăcere. Nu avea așteptări când și-a făcut contul, a zis că o să se distreze puțin să vadă cum e și gata. Dar de unde, a cucerit-o neașteptat, cum dansează uneori și ore în șir pe muzică erotică, privindu-se în cameră și știind că o mai văd alte zeci și chiar sute de perechi de ochi, ceea ce o înfioară și o face să se miște din ce în ce mai senzual, o înnebunește și, în cele din urmă o termină – probabil la unison cu orgasmele fanilor ei. În plus, e elementul secret, e ceva doar al ei și nimeni în jur n-ar bănui-o. Are un loc de muncă ok, o viață socială plină, pe alocuri și publică, judecând după conferințele în fața a sute de oameni unde are rol de speaker prin prisma jobului. Nu ar trece nimănui prin minte că face videochat, de ce-ar face-o? Lumea crede că videochat faci pentru bani, sunt mult mai rare cazurile în care se face din pură plăcere. Se amuză în sinea ei că poate printre urmăritori se numără și dintre domnii respectabili care îi strâng mâna după conferințe. Directori de bănci, Business developers, Project manageri, Directori de achiziție. A renunțat la opțiunea de blocare a profilului ei pentru România pentru că o incită și mai mult gândul că ar putea să o vadă vreun cunoscut, în schimb își ascunde chipul cu mare grijă. Din orice unghi ar dansa, și-ar băga și și-ar scoate spre deliciul fanilor înfometați, niciodată nu a lăsat să i se vadă fața în show-urile publice.
Azi totuși a avut chef de dimineață, se simte cumva tensionată, dar și surescitată de toată treaba asta cu noua locuință, trebuie să se descarce și de când a dat de gustul broadcastingului, rare sunt sesiunle de masturbare neînsoțite de un live, fie și de numai câteva minute. O să fie scurt de data asta, înainte de job, oricum abia așteaptă să vorbească cu șeful să afle mai multe detalii despre proiectul de care a anunțat-o în weekend.
Rodica a plecat la muncă, Alexandra la liceu, Alexandru se pregătește și el să iasă, dar îl presează nasol toată situația și scandalul monstru pe care i l-a făcut nebuna și jena față de vecină – oare să urce la ea să îi explice ce-a fost cu ieșirea neveste-sii? Mai rău ar face, nici vorbă, stai cuminte. Asta e, până la urmă e o străină, cine știe ce-o fi și-n capul ei? Dacă-l toarnă la nevastă că s-a dus să-i dea explicații? Strânge din dinți de furie că nu l-a mai lăsat la notar, și iar, de rușine. Să ajung să-mi interzică, auzi. Efectiv să-mi fută planul cu notarul. Aș fi avut atunci timp să clarific cu gagica tot. Săraca, poate nici nu știe ce-a lovit-o cu mesajul nebunei, să o calmez, nu știu, să-i zic că așa mai face nevastă-mea uneori fără motiv. Găseam eu ceva. Sau hai să urc, nu pare genul care s-ar apuca să-mi strice apele mai rău. O explicație scurtă și la obiect plus o strângere de mână prietenoasă ar fi un comportament matur. Se îmbracă pentru serviciu, ezită între scări sau lift, scările înseamnă să coboare și să plece direct la muncă, liftul înseamnă să urce la vecină să-și ia tensiunea de pe cap. Ia liftul. Trage aer în piept, își drege glasul, ridică pumnul să ciocăne încetișor în timp ce apleacă ușor capul spre ușă, în încercarea de-a auzi ceva, poate nici nu-i acasă, cine știe. Are brusc erecție, se panichează și se depărtează de ușă cu brațul încă în aer, pregătit să bată. Nu știe ce l-a apucat, n-a avut timp să realizeze, pentru o clipă s-a blamat că i s-a sculat pur și simplu din cauză că stătea în fața ușii ei, dar nu-i chiar așa terminat, stai puțin, nici chiar, dă-o-n mama ei de treabă, de fapt e ceva ce-a auzit înăuntru. Ferească dumnezeu ce geamăt cristalin, pe de o parte zici c-o taie, pe de-o alta zici c-o fute, cine-o fi norocosul? Și să ți-o tragi așa de dimineață, uite o performanță pe care n-a mai avut-o de la împlinirea a trei luni de relație cu nevastă-sa. Wow cum rage femeia asta să-mi trag palme.
Vecina e în extaz, se vede că era tensionată bine, așa că nu închide încă liveul, simte că mai e loc de încă unul. De obicei termină și iese, dar azi e ceva. Alexandru coboară pe scări și cu fiecare treaptă durerea din pelvis i se duce tot mai sus, spre stomac, nu moare nimeni dacă întârzie azi la muncă, dar el cu siguranță moare dacă nu intră puțin pe Chaturbate să-și revină. Parcă și fanii sunt mai generoși decât de obicei, nu că ar conta prea mult. Hai să mai stau, nu moare nimeni la job dacă încep la zece. PM me babe. Și-așa-i luni. Gourgeous girl. Până-mi fac cafeaua. Futu-ți-aș curu ăla. Ia uite românii pe felie la prima oră. Someone loves to ride it. E româncă? So hot. Da, nu-i vezi steagu? A ba da. Would you cum babe, or just teasing? Gonna cum again babe. Scrie-mi PM. Ăștia vor mesaj privat fără să dea niciun tip, nimic.
Hei. Cât ești dispus să vezi, dragule?
Păi sincer nu prea știu, sunt nou :))
Haha, adică
Adică sunt mai mult pasiv pe-aici, nu știu cu steagurile, cu astea, urmăresc și-atât
Dar de ce ai vrut să vorbim în privat după ce te-ai prins că sunt româncă?
Că nu prea le am cu engleza :))
Lol :)) Și? Dacă tot am intrat privat, spune-mi, cât ești dispus să vezi?
Adică să plătesc?
Desigur. Vezi că am un tip menu în dreapta sus.
Ah, gata. Cam hot.
Este?
…
Ai fost genială. Mulțumesc pentru show.
Cu plăcere, dragule.
Data viitoare când o să ne mai intersectăm pe-aici, o să mă pregătesc pentru față.
Atunci asigură-te că-mi dai follow, să mă mai găsești. Te aștept, eu zic că ar merita efortul.
Nu mă-ndoiesc. Ești singura pe care o urmăresc, te găsesc sigur. Alexandru se îmbracă la loc și pornește spre job. Vecina se îmbracă, deschide Teamsul și-i scrie șefului mornin, aștept bârfe cu clientul de vineri, cum de s-a mișcat totul așa repede? Rodica nu reușește să se concentreze la nimic, își face nonstop filme cu vecina și Alexandru, îi vine să urle. Alexandra se ceartă cu un coleg bully care n-o lasă în pace și urlă că urăște liceul ăsta.