1.
Prefă-te-n fluture și schimbă tot în jur.
O aripă ușoară mută munții.
Iubește iar și nu te mai gândi.
Să curgă vesel râul înapoi,
să urce-n grabă dealul către casă,
să intre nevăzut în ochi de piatră.
Copacii prăbușiți să se ridice,
de frunze plini și să se facă mici,
și umbra lor pământul să n-o afle.
Tot ce ascunde-un om în viața lui,
ascunde și o floare când se-nchide,
dusă de vânt sămânță călătoare.
Întreabă – cine suntem,
și dacă suntem – când
e vremea doar a noastră.
2.
O plasă moale ca geana la apus,
căldura ei înșelătoare, eden și țarc,
atât de fină c-abia o mai distingi,
boltă cerească întinsă peste parc.
Scumpă priveliște, cum zboară
fluturi mari lovindu-se de plasă,
niște mingi, o încântare, deodată clară
margine ștearsă între două lumi.
Copii aleargă pe scări de jucărie
cu mâna la cerșit, ademenesc,
felii de portocală, bucurie,
de lapte degețele lipicioase –
Să-l prindem cât e viu.