Din orice perspectivă ai privi microromanul ăsta (ed. Hyperliteratura, 2023), iese în evidență. Pentru că Găvan a pariat în primul rând pe literatura aia veritabilă, care în ultimii ani pare să fie sufocată de texte scrise corect. O literatură care îndrăznește să forțeze limitele, să nu țină cont de convenții. Nu, Câine negru, porumbel rătăcitor nu e încă una dintre prozele alea experimentale care dau dureri de cap, pentru că se concentrează mai mult pe chestii tehnice și prea puțin pe subiect. Găvan știe cum să țină aproape și cititorul, nu scrie doar pentru-a zice „ia uite, băi, ce-s eu în stare să fac”. Și e în stare. Aici ne propune o proză poetică, misterioasă, curajoasă, dură dar și tandră, violentă dar și cu sclipiri de blândețe/speranță. De neratat.