Așa ceva să nu mai faci niciodată, dacă mai faci vreo expoziție, i-am zis, și cine eram eu să mă duc la omul ăla înalt de doi metri să-i spun cum să-și facă expozițiile? Își adusese o instalație de sunet la Iași să asculte și publicul de la Filit sirenele războiului înregistrate la granița dintre Moldova și Ucraina. Dar s-a întâmplat să mi se pară că expoziția nu-i montată în cel mai fericit fel sau acord cu subiectul și cu spațiul. Și nu era deloc important, pare-se. Da, trebuia să ascund boxa. Nu, nu trebuia să ascunzi boxa. Boxa e bună așa cum e, tocmai că puteai să o lași doar pe ea. Dar ce-a fost cu perdeaua? E mai despre război dacă are scenografie? Trebuia să ieși de acolo ca de la Sighet. Cu picioarele înghețate și un nod în gât. Ah, am înțeles. Așa s-a nimerit aici și nu era cazul de negociat. E ok. După, i-am cerut lui Cosmin Perța să-mi recomande cu ce carte să încep să-l citesc, pentru că, pe lângă faptul că îmi permisesem să mă iau de expoziția lui, nici nu-i citisem vreo carte. Vreau una dintr-un foc, îi zic. Dintr-un foc? Atunci ia-o pe asta, la care mă uitasem deja hulpav la raft când citisem sub titlu că-i o poveste violentă. La unu jumate noaptea terminam viața lui Samson. Explicit ca-n pictura lui Roman Tolici de pe copertă, melodios de sângeros ca Gangsta Paradise, că tot respiră cinismul anilor ‘90. Ce anestezic concentrat! Ce desert pe care ai uitat să-l mănânci după Sărmane creaturi, dar ți l-au pus la pachet pentru acasă! A doua zi febra mi-a dat în copii, ca după fiecare carte bună pe care o citesc în secret, iar eu am râs despre cum lumea scriitorilor te ghiontește să mai cobori o treaptă cu mintea în iad. Numai faptul că i se spune microroman mă mai scoate din vinovăția unei asemenea lecturi arzătoare, căci altfel, să spun că-i un text orgasmic, și mai ales numai și numai despre dragoste, n-o să mă credeți. Nu aveți cum, pentru că impulsivitatea narațiunii alerte, viscerale, abrupte și da, dintr-un foc, așa cum am și cerut, la persoana întâi, nu vă lasă să răsuflați nici măcar între capitole. Samson e un personaj diagnosticat să nu simtă nimic și ar fi fost plictisitor să ne scăldăm până la capăt în invincibilitatea lui de a-și doborî toate ispitele vieții. Ce a reușit Cosmin Perța cu acest personaj a fost să fructifice bădărănia unei epoci într-un act de inventare a simțirii în cea mai masculină vulnerabilitate a ei. Dragostea.

Voices of War, Cosmin Perța & Denis Vasyliev, Curator: Ana Negoiță, Casa Muzeelor, Filit 2024

Ca să nu se aleagă praful de toate, Cosmin Perța, Ed. Polirom, 2023