V. Leac

Poet și cercetător obscur al teritoriilordispărute din geografia prezentului. A publicat mai multe volume de poeme la diverse edituri (Seymour: sonată pentru cornet de hârtie, 2005, 2006, 2013; Dicționar de vine, 2006, Lucian – un experiment, 2009; Toți sunt îngrijorați, 2010; Unchiul este încântat, 2013; M o n o i d e a l, 2018)

Coordonator al antologiilor de poezie tematică:
De ce pisicile n-au coadă, 2017;
Hotel Cosmos – poezie românească SF, 2019;
Generația de aur,2020;
Perturbări în desfășurare O antologie a prezentului, 2021.

Membru fondator al grupării literare Celebrul animal şi al revistei Ca şi Cum.
În 2012, împreună cu Bianca Băilă, înființează la Timișoara MOI; coautor al evenimentelor așteptarea are ceva în comun cu gulerul ridicat al hainei cu care mergi la întâlnire și al ce poți vedea pînă unde ajungi.
Participă în cadrul platformei Spații în așteptare – 2013 cu proiectul Cuptorul din fabrica de zahăr.
Curator al evenimentului W.A.D. Arad, 2014;
Coautor al lungmetrajului eco-horror Bodrog, 2019.
Autor al mai multor filme de scurt metraj și videopoeme.

Întotdeauna mi-am dorit să scriu poeme pentru doi, trei astronauţi uşor distraţi, în care abia mai pîlpîie viaţa; navighează, aşa, fără o destinaţie precisă. Vreau să-ţi imaginezi surîsul astronautului stînd acolo, lîngă hublou, la o masă; sorbind din băutură – oare ce-o fi bînd? După lectură să ai impresia că poemul se ridică (din pagină) în vîrful picioarelor; te sărută pe obraz; apoi se îndepărtează în fugă; se opreşte; se întoarce şi-ţi rîde în nas, ca un copil şmecher despre care ai impresia că ştie secretul fericirii.