uneori tot ce îmi doresc
e să fiu supraveghetor video la mall
să o văd pe femeia grasă
cum devine mai grasă
în fața standului cu dulciuri
să îl văd pe copilul-cerșetor
cum șterpelește bănuții din cărucioare
să îl admir pe poetul dubios
care își umple buzunarele
cu hârtie igienică
să o văd pe măicuță, cum, rușinată,
își ridică veșmântul la baie
să văd sute și mii de oameni pe zi
făcând lucruri omenești –
scobindu-se în nas, plescăind din buze
scărpinându-se în locuri interzise,
pipăindu-se pe scaunele din spate la cinema
și zi de zi aceeași fată drăguță
va aranja promoțiile în vitrină,
va scrie cu litere mari „SOLDARE”
apoi se va tupila în spatele casei
și zi de zi același individ ciudat
va ascunde o sticlă de vodcă
la raftul cu scutece
și zi de zi un băiețel cu păr blond
va ridica tacticos degetul mijlociu
spre cameră, va scoate limba și va fugi
și zi de zi îi voi privi pe absolut toți
și jur că nu voi spune nimănui nimic.
animalele
când am închis ochii am văzut animalele:
o turmă de bizoni matusalemici
alerga sub aripile a zece acvile.
patru sute de iepuri săreau
din cochilia unui melc.
gâturile a două girafe
se înnodau în punga de sub ciocul
unui pelican. șerpi și gorile,
câini negri mari, antilope, gânsaci
și lebede, își mișcau solzii,
mâinile, ghearele, copitele, aripile
pe ritmul asurzitor al cicadelor.
cinci vulpi siberiene juxtapuse
ca popicele, ca virgulele,
un castor luându-se la trântă
cu un pui de raton, o sepie agățată
de pămătuful cozii unei nurci albe —
sunt toate acolo, așteptând să fie văzute:
păr, blană, pene și unghii
un bestiar de irizații vizibile
atunci când ochii se închid.