Foarte rar un autor român m-a făcut să zâmbesc în timpul lecturii, ba mai mult, să-mi și mențină zâmbetul așa încât să-mi dau seama că zâmbesc. A reușit Remus Boldea cu „A râs și tata” (Ed.Trei, 2022), cartea lui de debut, by far cea mai bună proză scurtă ro pe care am citit-o în ultimii ani.

Dacă ar fi să fac o clasificare, aș împărți volumul în două, după perspectiva narativă. Povestirile la persoana I se topesc într-un ansamblu anecdotic plăcut, un Bildungs onest, cu bune și rele. Celelalte texte sunt mai „serioase”, unele chiar triste rău. Aici Boldea lasă caterinca laoparte și arată că poate să performeze și în alt registru. Ambele „demonstrații” sunt excelente.

Acum, ca să și argumentez, sunt câteva aspecte care m-au convins la proza lui Remus. First of all, combinația dintre umor și delicatețe/vulnerabilizare. Naratorul, atunci când narează la persoana I, își asumă vocea „prostului”, a invidiosului, a complexatului, a ranchiunosului, a cârcotașului, dar cu un ochi observă mereu marginali și cruci de pe drum, o poză cu o fetiță lângă un câine sfârtecat etc. Deși se jenează cumva să-și expună prea fățiș sensibilitatea sau latura meditativă, îl trădează fragmentele de tipul: „Copacii din cimitirul de vizavi au înflorit deja. Copacii hrăniți de pământul îmbibat de cadavre miros cel mai frumos. Oare de ce?”. Apoi avem felul în care autorul își alege punctul de plecare în fiecare text, adică inteligent și catchy, cu situații tricky: cum e să cari un sicriu de care trage toată lumea, cum îți asumi ratarea dezvirginării, ce faci dacă singura fată care te place nu se spală, de ce un om ar vrea să fie îngropat în pielea goală și altele. Boldea are simț artistic/al limbii (dar fără estetisme), câte un fior etic pe ici pe colo, bine plantat (despre inegalitatea de gen, discriminări, prejudecăți și ipocrizie), o filosofie de viață formulată pe un ton absolut nepretențios/lipsit de pedanterie și, finally, acea seriozitate în neseriozitate, pe care o întâlnești numai la scriitorii debutanți foarte promițători sau la cei maturi.

Unde să mai pun că mi-au mers direct la suflet și referințele din „Seinfeld”, Tarantino, Salinger și „Filantropica”.

Aștept cu entuziasm volumul cel nou pe care-l scoate Remus luna viitoare, coperta titlul deja mă fac să zâmbesc: „Degeaba ai citit atâtea cărți”.