1.

mă prăbușesc la țipetele celor care au adormit printre noi

când deschid gura ascult tavanul

e plin de urme

ca un vestiar după el clásico

geme


2.

dacă aș putea reproduce un sunet

ar fi murmurul scos de buzele lui cărnoase

ne-cunoscut

câteodată viața din animalul meu de pluș e mai luminoasă

iar când îl strâng prea tare

zâmbește

ceva din lume se sfârșește

există o formă de dispariție care garantează 

amintirea

se moare încet

noi rămânem

ca să ținem minte


3.

ieri m-am sărutat cu un necunoscut

căruia i-am spus pe alt nume

a visat cu mine atât de mult încât

și-a pierdut coaiele și

n-a avut altceva de făcut decât

să aibă grijă de-ale mele


doare să fii istorie

acasă


istoriile sunt întotdeauna reale

obișnuiți să le repetăm pentru că

cel mai frumos lucru este repetiția

ne întoarcem la noi

povestindu-le risipindu-le

o istorie care se reproduce mereu

nu-i salvare

ci sentință


4.

sunt la marginea dintre real și anal 

unde dragostea se explică prost și se face bine

nu-mi cere explicații mamă

nu știu să-ți spun ce înseamnă queer

fără să stric ceva

mă întrebi mult prea frumos

și asta mă sperie

așa sunt cel mai aproape de tine

mic și adevărat


5.

în Viena sun la interfonul unui bloc

mă opresc o clipă înghit în sec

mă lasă să intru fără să întrebe nimic

în lift miroase a transpirație și a sfinți plictisiți

tot ce rămâne e sexul

așa moare lumea