Consierge
Consierge, un trup descuamat cu un fluture
albastru prins de prepuț, contempla
dulceața dimineților cu vrăbii
și lumina galbenă, decopertată de streașină.
Se apropie de marginea ferestrei –
podul întins înainte de somn și după – stropi de rouă.
Briza, ninsoare de freon, strecură un suflet proaspăt
scos și curăță atmosfera.
Fabrice
Dincolo de orice îndoială, Fabrice mersese
odată pe apele negre ale Râului. Și smulsese
cu dinții albi și rătăcitori tocmai văzduhul.
Contemplând acea pasăre, acel animal
nevăzut de ochi, Fabrice conchise:
„Acolo e tot ce poate zbura.”
Apoi se lăsă o liniște moale și fadă
și fața lui Fabrice nu mai fu față.
Niște rațe zburau din tufiș spre apus și nechezau.