BOTEZ
Am decis să intru în apa
Care mi se întindea la picioare ca un covor
Sau precum o sirenă ce doreşte
Să-i seducă pe marinari
Să-i atragă cu frumuseţea şi cântecul ei
Cât mai aproape
Cât mai adânc
Până ce nu mai contează decât apropierea de ea
De apa turcoaz
Şi caldă precum un ceai de mentă cu gheaţă
Pe care-l serveşti la umbra unui castan de pe o stradă ascunsă din Madrid.
În ochi mi se desfăşura întreaga frumuseţe a mării
Mă chema spre ea pentru a-i simţi textura
Şi pentru a mă umple de sarea ce dorea
Să se lipească de pielea mea.
Am intrat încetişor la început
Apoi am îndrăznit să mă arunc în spuma ei ca în braţele iubitului
Iar aceasta m-a cuprins cu toată dragostea de care nu e capabil niciun bărbat.
ALEGERI
Ştiu că dacă m-aş fi proiectat eu
Aş fi arătat puţin diferit
În sensul că părul mi-ar fi fost înlocuit cu nişte frunze
De toamnă ruginie
Ce s-ar fi prelins din creştet până la genunchi
Iar spatele mi l-ar fi mângâiat şi răcorit
În zilele crude de vară toridă.
Braţele mi-ar fi fost înlocuite cu ramuri
Multe şi dese
Cărora le-aş fi oferit libertate totală de creştere şi mişcare
Pentru a putea lua în braţe copiii fără părinți
Sau pentru a-i legăna pe cei fără adăpost
Ca să-i ajut şi pe ei să viseze
Că sunt într-o familie protectoare
La căldură sufletească şi dragoste.
Picioarele ar fi rămas tot două
Şi cu acestea e greu uneori
Pentru că nu se prea înțeleg
Mai ales atunci când unul vrea să meargă înainte
Iar celălalt se încăpăţânează să se îndrepte înapoi
Pentru a putea
Sau măcar a încerca
Să repare anumite erori ale mele
ale lor
sau ale timpului nepotrivit.