La spartul târgului de cărți vin si eu cu o recomandare – Fericire de George C. Dumitru (ed.Polirom 2022), cu povestiri din cel mai apropiat prezent, mi-a dat orgasme punk.

Cercul vicios prinde superb atât ipocrizia din școlile private scumpe, unde managementul școlii le suflă-n cur părinților, cât și egocentrismul părinților din clasa superioară de mijloc, care (ca la Jude în Babardeală…) ajung să facă politica educațională a școlii. Băiatul unei avocate împinge pe scări un coleg în cârje, profesorul îl vede pe camere, îi dă avocatei un mail, avocata își întreabă băiatul cum a fost, băiatul minte și avocata-l crede, se duce la școală să se întâlnească cu profesorul, îi ține un discurs în apărarea copilului, ”Că tot ce i se spune e nu neapărat minciună, ci mai degrabă un fel de bullshit, un fel de fake news, o distorsionare a realității, asta zice? O impresie, da, e o impresie dată de incapacitatea lor de a intra în mintea copilului, da, căci asta fac ei și fac de atâta vreme toți din sistemul ăsta, și e greșit, că asta fac ei, aliniază, nivelează, ei vor ca toți copiii să se comporte într-un anumit fel dar copiii sunt atât de diferiți între ei, unul e mai lent, altul mai energic, unul e mai smart, altul e mai leneș, unul e mai superficial, etc etc și asta face școala la noi, încearcă să îi niveleze și e bine?”. Avocata e împotriva camerelor în școli pt că încalcă dreptul la intimitate al copilului și amenință că dă școala în judecată, „Cum să îi mai justifice el de ce se uita pe camere când ea se exprimase clar și fără echivoc pe formular că nu este de acord cu forma asta de intruziune în viața copilului ei? Că ea adăugase și la other comments că nu consideră sănătos hiper controlul ăsta, un copil care știe că este în fiecare secundă monitorizat o să fie în final frustrat, reținut și poate chiar traumatizat, nu se va dezvolta la adevărata lui capacitate și ea nu putea tolera asta, și acum ce îi spune ei Cătălin Mateiu?”.


Fericire e o capodoperă punk, despre o mamă modernă, o fostă corporatistă căsătorită cu un antreprenor „cu viziune”, care vede ”esențialul” și care o ține casnică acasă ca să se ocupe de educația copilului. Are o prietenă, Iulia, care „o încarcă negativ” cu lamentațiile ei despre cei doi copii si mai ales despre bărbatu-so, o acritură plictisită, „Vali se supărase din ceva și comenta, aruncând cu sentimente negative. Of, și ce bine se simțea și acum trebuie să primească ea bad vibes de la Vali căruia nu îi convenea piureul de cartofi din farfurie, vezi doamne el ceruse orez și primise piure și vezi doamne se simțise lezat, un client lezat, cum ar veni servirea în România e de rahat”. E superfunny cum o căinează pe prietena ei și încearcă să se convingă că e fericită, deși e mai varză ca prietena ei, „Dar asta pentru că l-a avut pe Victor, cum ar fi fost să îl aibă pe Vali, să zicem? Ar fi fost ca naiba, ar fi ajuns ca Iulia, plânsă și epuizată, arsă, arsă complet, pierdută printre procedurile corporatiste, pedalând în gol printr-un labirint a cărui ieșire nu i se va releva niciodată, căci nu există vreuna atunci când te afunzi în muncă, ci doar o coborâre abisală până atingi fundul și fundul înseamnă moartea și moartea înseamnă nimicul, na că a zis-o.” Mama Ioanei a fost și ea casnică și nu e foarte încântată că fiica ei a ajuns în aceeași postură, dar Ioana se consideră altceva, „da, așa i-a zis, că nu se consideră deloc o întreținută cât timp asta este alegerea ei, cât timp poate opri asta oricând vrea ea, și să stea liniștită, Victor e un băiat deștept și cu viziune largă și la ei în casă nu se poartă fazele astea patriarhale, ea își poate lua chiloți și ciorapi când are ea chef, căci Victor asta face, Victor îi dă ei toți banii, el își păstrează doar ceva acolo, pentru mâncare la birou și o ieșire în oraș pe lună cu amicii, în rest totul este la ea în cont, nu este Victor un super tip?” Plus, cum antreprenorul vine f tarziu acasă și dispare cu zilele la tot felul de întâlniri in vest unde n-o ia si pe Ioana, mama îi sugerează că are pe cineva – ”Și ea s-a cam enervat atunci pe maică-sa și viziunea ei obtuză, limitată, tradiționalistă, și i-a cam zis ceva de genul că nu tuturor trebuie să le meargă nașpa dacă unora le-a mers nașpa, și că în loc să se bucure pentru ea, vine cu critici și sentimente negative, și că asta trebuie să facă o mamă pentru fata ei? În loc să o încurajeze și să o susțină, în loc să se bucure cu adevărat pentru ea, știind că ea este fericită?” Primește un fw de la antreprenor cu un email de la scoală despre Matei, că se bate și vorbește urât, „ce e asta?” întreabă mustrător antreprenorul, ea se cam panichează, și „drept consecință (a evitat cuvântul pedeapsă, Matei nu era pedepsit, ce îi se întâmpla era o consecință oarecum firească a comportamentului său inadecvat) va dormi singur și pe ea o va lăsa să comunice cu tati, căci cu o seară în urmă comunicarea fusese defectuoasă, în sensul că nu avusese loc, bref ea adormise și el se frustrase.” Își educă copilul după cărți de parenting și face meditație, mindfulness – sau pune poze pe insta cu hashtaguri, „hashtag goodvibes, hashtag lifeisgood. A căutat o poză cu ea și Victor și a postat-o pe Facebook, hashtag stillinlove, ea cu Victor la munte”.