La ora de istorie, profu’ se ia de Vica, că i-o cerea falca umflată.
– Ce-ai pățit, ai luat-o la muie?
Clasa încremenește întru stupoare. În contrapunct, un hohot de râs înfundat.
– Ce, nu știi ce înseamnă muie? Gură. Nu ce credeți voi.
Ela îi strecoară din banca alăturată un bilețel:
Grasu’ e gelos. Pui pariu că de mâine se apucă de sport? Ca să și-o vadă!!!:))))))
Serj reflectă ca un intelectual precoce: o schimbare radicală a fizionomiei i-ar știrbi din autoritate, iar stacanele pe care le administrează cu generozitate loazelor nu și-ar mai produce efectul năucitor de a le înfunda țestele între umeri, dimpreună cu o durere care reverberează până în măsele. Ar renunța la superputerea de a-i dezgusta, care nu e puțin lucru, căci pre mulți Ela îi expediază cu un căscat: Boooring!
Simple amibe care viețuiesc și ele grație imensității spațiului și timpului. O privire roată prin clasă îi ajunge lui Serj ca să justifice diagnosticul. Ela îi urmărește rotițele. Serj observă că Ela îl cercetează. Surâde. Csf, ncsf. Primește surâsul înapoi. Ela gets him, pe Serj cel neconvențional și pachețelul lui de mâncare. Who in the right mind mai face chestia asta de secol nouășpe’, dude? Cămășile de șoarece de bibliotecă, purtarea aleasă, știe că stă drept în bancă?, nu ca ea, care lipește râtul de pupitru și lasă bale de melc, scriind pe deasupra capului ca un oracol în transă. Doi la mână, nu vine cu sandvișuri banale. Din caserolele lui răsar tot felul de ouă de Paște cu surprize fistichii. Mereu adaugă ceva în plus numai pentru Ela. O prăjitură, o felie de tort, ceva dulce, care să meargă cu cafeaua amară din termos.
– Frate, uau, doar un cuvânt, adică două: EŞTI GAAAY!
– Ba tu ești prea tu!
– Ba tu ești masochist, obviosli!
Nu știe de ce să se apuce mai întâi, dar da, sunt și tacâmuri.
– Mamă, da’ văz bine că ai bucătărit. Inelu’ unde-i? În bucata asta? Poate-l înghit.
Azi, Ela are toane. Tatăl ei bate la ușă și se strecoară neinvitat în cameră:
– Hai, zi tu lui tata, ce s-a întâmplat?
Ela se întoarce cu curu’, ferecându-și gura, conștientă că-l enervează cel mai tare. De fapt, nu s-a întâmplat nimic.
La școală se ia de una cu tată vitreg.
– Du-te și fă-i o labă lui taică-tu!
Aia se enervează cumplit pentru că tot repetă vorba asta și le intră celorlalți în cap că de ce ar spune ceva atât de scandalos dacă n-ar conține un sâmbure de adevăr, dacă ceva n-ar fi necurat la mijloc.
– Ești țicnită! Spui numai minciuni!
– Nu era o constatare, păpușă, ci un îndemn, înțelegi tu?
Ziua de căcat se prelungește afară, în spatele terenului de sport, lângă spărtura din gard pe unde intră și ies șobolanii care întârzie sau n-au chef de ore. Două gagici și un labagiu o tund cu public pe una de-a noua, cu moacă de martiră. Nemișcată, se tânguie și se roagă, dar la dumnezeu din ceruri, ceilalți n-au timp s-o audă. Nu pot fi distrași de la distracție, cel mult ca să-i fută o palmă să nu se mai miște, deși ea-i statuie. Se filmează live, of course. Ela scuipă tutun în țarină și-și bagă dildo-ul în mamele lor. Tâmpiții dracului.
Nu se duce acasă. O ia după muzica din căști. Ignoră chemarea Vicăi, angajată la cioace, în picioare, lângă chestia numită masă – un cilindru vertical acoperit cu o placă circulară –, de lângă ieșirea de la Doi Trandafiri. Apoi mesajul de pe Whatsapp, n-are chef de căcaturile ei.
În camera lui Serj, plină cu art prints cu plante monocrome și unele cu niște tușe negre intitulate prețios Life waves, se întâmplă vise vag sexuale cu Ela. Ela se întunecă și Serj se înfricoșează. Întreg universul vibrează ca o frunză-n vânt, gata să se rupă. Serj se pierde în privirea Elei, un ocean tulbure și misterios de cuvinte nerostite. Unele vârfuri sunt de neatins. Așa vrea ea și știe să o facă interesant. Uite, desenează în cărbune, pe pereți: morminte, ciori, coase, cruci. Adaugă câte un comentariu menit să distrugă orice interpretare. In GOD we thrust! Timmy, leaving the life! IN(NE)RI!
Excitat, Serj comite o imprudență, un kiss la o groapă din perete. Îi produce mâncărimi Elei. Și iritare. Pe chipul speriat al lui Serj apar nori de ploaie. Ela, victorioasă, se îmblânzește și îl consolează mângâindu-i coapsele, aproape atingându-i șlițul, și sărutându-l pe gât. Elei îi plac cartofii fierbinți.
– N-ai fost cuminte azi, bad boy.
I-a zis cândva că în momentul când te îndrăgostești de cineva, acel cineva moare. I-a spus-o în pauza când băieții i-au arătat lui Serj, scroll, scroll, scroll, poze cu forme de pizdă. Mai la dreapta, Cora și Bubulina izbucnesc în râs. Bad boy Serj se strânge ca o râmă în cârlig. Fetele chicotesc, teribil de amuzate de profă, de cum își tot aranjează fusta în față.
Azi, Ela e mai slabă decât o scândură și albă ca varul. Ceilalți o strigă Morticia, cu a prelung, și-și fac cruce când trec pe lângă ea. Să-i sugă dildo-ul roz unicorn. Click. I-a fost șterpelit curul. Și conturul întunecat al ochilor verzi, dar nu-i pasă, nu-i pasă de nimic mai mult decât nimicul însuși. Pe seară o pansează Serj pe Facebook cu o bucată de proză.
– Te rog, dacă nu-ți contaminez prea mult liniștea, oferă-mi părerea în legătură cu această bucată de text. Ți-aș fi îndatorat pentru orice răspuns, deși, dacă e nu, aș prefera un nu cuprinzător și nu prea specific.
Îi răspunde:
– E de căcat.
El răspunde înapoi:
– Îți mulțumesc pentru sinceritatea brutală. Ești o adevărată prietenă pe care mă pot bizui întotdeauna că nu va ocoli adevărul doar ca să mă menajeze, știind că această slăbiciune prea prietenească nu va aduce decât deservicii celui trăind cu orbul găinii.
Ea răspunde:
– Perspicacitatea ta mă excită. O să fucking scream de plăcere.
– Ok, acum că ne-am lămurit cum stau din punct de vedere literar, te-aș ruga, nu ca să-mi fac inimă rea sau ca să-ți solicit să-mi învârți cuțitul în rană, să-mi împărtășești mai exact senzația pe care ți-a oferit-o lectura strădaniilor mele naive și ridicole.
– E boooring. O lungești mult. Și ești prea politicos. Tot textul tău e de o plicticoșenie grețoasă, dude. Măcar de l-ai face pe Igor să sugă pula. Știam o treabă. Nu-mi plac tipii duplicitari, rămași închistați în cochilia lor complexată. Măcar e un complexat, nu? Nici asta nu știu, din cauza bunului simț imbecil.
– Cred că-i puțin mai complicat, dacă-mi permiți…
Ce bine că roșeața obrajilor nu e totuna cu cea a unui emoticon. Din motive necunoscute, Serj transpiră. I se lipește părul de frunte și tâmple și i se învârt cuvintele în cap.
– Și scena aia nu e verosimilă. Dacă tot a ajuns în genunchi și se uită la ea, îndreptată bățos spre muia lui, nu înțeleg de ce n-ar lua-o în gură. Controlul lui de a se ridica și de a se căra fără să scoată un word mi se pare că l-ai făcut să pară un gest de curaj. Da’ el e un laș, dude, e core-ul lui. Chestia asta de reținere e BS. Îl urăsc.
– Ești directă ca un țăruș în inimă.
– Sorry, dude. Știi că pe tine nu te pot minți.
– Vrei să ieșim undeva?
– Unde?
– Unde vrei să ne vedem?
În față la Giani luna trage plictisită un fum peste magazinul luminat din interior.
– N-am nici un sfanț. I’m broke as fuck. Elei îi place să spună chestii random, doar Serj plătește de fiecare dată.
– Oricum e închis.
Ela se apropie și trage de ușă destul de tare. Serj caută o poantă, cuvinte netipărite.
– Iar ești în faza aia?
Ela privește stelul înstelat al nopții. Luna e în primul pătrar. El se fâstâcește.
– Pe bune că trebuie să-mi explici mai clar. La ora asta nu mai am glucoză în sânge. Nivelul meu de procesare e fucking low.
Atârnă cu mâinile agățate de ușă și capul lăsat pe spate.
– Alo!? Sunt eu…
Hohotul de râs e un semnal. Serj ivește o sticlă mică de votcă. Cu degetul arătător își dă părul din ochi. Ela face globii mari.
– Uau! Cu ce ocazie?
– Așa… nitam-nisam.
– Știi că acum am o nevoie și mai mare de o țigară. No worries.
Dar gestul e menit să arate contrariul. Să lase o urmă de greblă în inima lui Serj.
– Ok, ține de șase.
– Ce vrei să faci?
– Să descopăr Atlantida, asta vreau să fac!
Serj nu apucă să-și formuleze avertismentele până la capăt, oricum ea nu ține cont niciodată de ele. După un număr nemărginit de vibrații de molecule de aer în fața intrării, un frig pătrunzător pune stăpânire pe trup și-l zguduie. Ușa se deschide cu un ecleraj galben.
– Înălțimea Voastră…
Serj scrutează impacientat strada, blocurile de vizavi, tot ce e mare și lipsit de măreție. Nu protestează, ar fi în zadar. Înăuntru, o întreabă:
– Cum ai intrat?
– Coborând pe o rază, dude. Îi întoarce spatele, se îndreaptă spre tejghea și ia de pe un raft un pachet de Kent 8. Cămașa în carouri atârnă peste blugii cu genunchii ieșiți prin tăieturi (ce piele fină!), inelul din limbă îi lovește dantura, iar cel din sprânceană semnalizează o permanentă exclamație întrebătoare.
– Te holbezi la sânii mei?
Nu crede că se holbează, tricoul larg ca o cortină trasă amână spectacolul, dar îi simte cele două mici umflături în pulsul din tâmple. Serj întoarce privirea într-o parte.
– Întrebam de curiozitate, că nu prea ai ce vedea. Încă nu mi s-a futut de tot respectul de sine ca să-mi îndes șosete. Poți să bagi chestia asta într-unul din textele tale. Gagică cu self esteem exagerat în compensație pentru… și făcu un gest din mâini, ca și cum s-ar prezenta, ridicând din sprâncene. Juicy! Ha ha ha! Îi ia sticla din mână și trage o dușcă. I se înroșește conturul buzelor. Vrei ceva? Fac cinste.
– Credeam că ești falită.
– It’s on the house, dude! Ia uite-l pe ăsta micu’, parc-a rămas fără aer. A supt tot!
Un pește într-un ambalaj vidat, cu ochii bulbucați și gura deschisă. Ela cercetează febril rafturile, cu el în umbra ei. O pungă de biscuiți și o cutie de șampon cad zgomotos pe podea. Fâțâie un fund mic și fără fese. Se așază turcește amândoi între două rafturi, la adăpost de extratereștrii de pe stradă. Ela se reazemă de-un raft și trage o dușcă nesfârșită, fără a-și lua ochii de la Serj. A rămas fără aer. Stătea cam tot așa și atunci, doar că avea genunchii ridicați. Și-a pus degetele pe labii și a văzut o gură în loc, și dintre buze ieșea un balon din gumă de mestecat, și balonul era chelia unui făt.
– Du-te și stinge lumina, îl oprește pe Serj cu mâna întinsă după sticlă, în loc să-i povestească un vis în care rade cu bicul țeasta unui bebeluș. Uneori, când se spală, nu se spală doar pe ea.
Acum e ca afară și Serj își reia locul pe bâjbâite. Miroase a parfum dulceag, fum de țigară și alcool ieftin. Ela e un punct minuscul de incandescență roșiatică, plutind în întuneric de parcă ar duce o încărcătură invizibilă. Înainte și înapoi.
– Parc-aud greierii, zice ea.
– Mai degrabă șobolani.
Țipă scurt.
– Ce-i? se impacientă Serj, care se ridică puțin, din reflex.
– Am simțit ceva.
Râd amândoi.
– Vrei să facem schimb de locuri? întreabă el la mișto.
– Ca să mă pipăi?
El traversează întunericul și mâna atinge glezna piciorului ei drept. Își simte pieptul și i s-a umflat puțin penisul. Ea știe toate astea. El își închipuie că ea rânjește și se timorează, dar tocmai de aceea îi pune cealaltă mână pe braț, stând cumva pe vine, și încearcă s-o sărute. Își lovesc zgomotos dinții.
– Pardon.
Ela izbucnește într-un râs isteric. Își linge dantura.
– Fain! Vrei să mă lași știrbă?
El se retrage la locul lui, sprijinindu-se de glezna ei.
– Ce vrei, dacă nu văd nimic.
– Ești un romantic. Și-i întinse sticla de votcă. Știai că ai mâini mici?
– Și ce vrei să fac în privința asta?
– Și ce vrei să fac în privința asta?
Râd amândoi de vocile caraghioase care-i locuiesc. Ela scoate un ecran din întuneric. Ecranul ajunge la Serj. I se vede gura ușor crispată. Ela își roade o unghie.
– Care-i faza?
Gura lui Serj se precipită, a plasticizat-o alcoolul.
– Ce părerea ai? întreabă Ela.
– E o pizdă, răsună apăsată pe fiecare silabă vocea lui Serj.
– Îți place?
O altă întrebare acoperă răspunsul oprit în gâtlejul lui Serj ca un ghem de păr. Se privesc amândoi ca niște tâmpiți.
– Dacă nu-ți place, o vând.
Împins de o mână nevăzută, Serj se ridică din nou și o atacă pe Ela cu un sărut bălos. A căzut peste ea fără să vrea. O cămașă apretată înseamnă încheieturi moi. Palma umedă desface precipitat nasturele blugilor și se descătușează ceva între rafturile bucșite, ca un pumn ridicat în aer. Pentru prima dată, Serj simte pielea Elei ca pe un teritoriu străin și înfricoșător. Îi simte abdomenul încordat, gata să pronunțe o sentință. Ela, sufocată, izbucnește din nou în râs. I-a venit în minte cămașa albă, largă, pe care a ales-o dintre hainele unchiului Farcaș, dăruite de nana, că decât să le arunce, să le dea cuiva care are cu adevărat nevoie. Un an și mai bine a purtat-o până a observat petele de sânge de pe guler. Ela râde ca apucata, îl împinge pe Serj și se ridică în picioare. N-o să afle niciodată ce e cu petele alea.
– Prea târziu, bad boy, am vândut-o, persiflează Ela întunericul.
Lui Serj îi vine să-și dea pumni în cap și să fugă. Îi e însă recunoscător că nu s-a întâmplat nimic. E foarte important că nu s-a petrecut nimic grav. Nu trebuie s-o spună, pentru că Ela știe oricum totul. Jocul s-a terminat. Ela se îndreaptă spre ieșire, cu nasturele descheiat.
– Suntem, ok, nu, Eli? se roagă Serj în urma ei, așezându-și penisul semierect la locul lui.
– Da, dude, totul e fucking awesome!
Ajunși în stradă, Ela își înfundă căștile în urechi, mâinile în buzunare și se îndepărtează murmurând un salut printre dinți, așa i s-a părut lui Serj, care s-a grăbit să strige ca să-l audă toată strada, Pa, Ela, deși Ela n-avea unde să dispară. Îi știe toate adresele, de pe Mătăsari, Facebook, Insta, TikTok, Twitter, Snapchat și Twitch. Poate aștepta ușurat Uberul. Ela n-o să dispară niciodată.