Dezrădăcinare (FrACTalia, 2022) – 400 de pagini tulburătoare despre identitate de gen & identitate literară, roman și metaroman, radiografie generoasă a mecanismelor normative opresive, o punere sub lupă a totalitarismului tradiției, un text eclectic și antiminimalist suprinzător, emoționant, aproape revoluționar, o chestionare incomodă a așa-ziselor valori literare, culturale, politice. Autoarea lasă la vedere toate straturile textului ei, în toate formele posibile (seducător demers), toate “documentele” care constituie amplul “dosar” modular care poartă titlul Dezrădăcinare, adică smulgere din pământul cunoscut, care ți s-a dat/impus, cu tot cu rădăcini, cu tot cu sângerare, cu lupte, cu răni. Sașa Zare este o scriitoare foarte generoasă cu cititorii săi, cărora le pune la dispoziție “culisele spectacolului” pe care îl transformă în “scenă”, mutându-i pe spectatori în spatele ei, într-un proces de anulare a distanțelor și de spargere a barierelor dintre artist și consumatorul de artă. Îmbucurător este că acest tip de demers a devenit în primul rând posibil în postdouămiism, acceptat și premiat, având în vedere succesul de public și de critică al romanului, un text fluid și deliberat neunitar, alcătuit din jurnale, mici povestiri, o nuvelă/un microroman, pagini de eseu pe tema fragmentarismului, a cunoașterii, a literaturii și a teoriei literare, fișe clinice à la Max Blecher, o poveste de dragoste transformată în obsesie, o expunere a relației cu mama și, implicit, glosări pe tema maternității, intertextualități, dialoguri-arc peste timp cu clasici ca Thomas Mann sau Doris Lessing, fragmente de poezie. Scrisul Sașei Zare izvorăște din speranța “în iubire și-n schimbare”, cartea este dedicată “prietenelor mele dintotdeauna”, iar intenția este și ea formulată direct – “pentru a pune în lumină niște pârghii din spatele țesăturii sociale care ne conține pe toți/toate/totx, însă nu fără diferențe, excluderi, ierarhii și marginalizări continue”.