Am așteptat cu nerăbdare apariția volumului Desene mișcătoare, scris de Andrei Gorzo & Mihai Iovănel (Polirom, 2023), pe de o parte datorită unor afinități generaționale/de poziționare cu cei doi, pe de altă parte datorită revizitării critice a anilor ’90-2000 pe care o propun ei (pe lângă altele), pentru a vedea ce mai rezistă și ce s-a pierdut din epoca studenției/a tinereții noastre și nu numai, cine mai e „contemporan” cu cine și de ce, cine a rămas în trecut și de ce, cine s-a transformat în icon și de ce. Prioritățile celor doi critici par a fi următoarele: „a citi” produsele culturale în sincronie și în diacronie (filmele, cărțile, textele de critică de film), a fixa ideologic și valoricanumite figuri reprezentative, a discuta critic după ce apele s-au așezat, iar subiecții nu mai sunt „obiect de influență”, ci s-au clasicizat/au devenit doar „obiect de admirație”. Dincolo de referințele multiple (necesare în viziunea celor doi), geometria este corectă, face să funcționeze foarte bine racordurile dintre cele două arte (cinematografia și literatura, completate de teorii critice și de o critică a criticii de cinema) clarifică, lămurește, reînvie figuri reprezentative (Pauline Kael, Susan Sontag, Alex Leo Șerban, Nae Caranfil etc), trasează direcții (trecute, prezente), propune un discurs despre cinema care lipsește la noi. Din nou, subtilitatea observațiilor, bucuria dialogului, intersecția criticii cu alte ramuri ale științei (sociologie, statistică), dar și pasajele juicy sunt tot atâtea calități care fac din tipul acesta de scriere o rara avis. De asemenea, putem vedea pozițiile ideologice ale celor doi, dar și preferințele (dacă nu le știm deja), care uneori converg, alteori nu, mai ales cu privire la subiectul fierbinte (la noi) al criticii estetice. Parcurgând cele șase capitole ale cărții, am trecut prin multe stări – pe care e surprinzător că un text de critică și teorie le mai poate provoca: interes, curiozitate, încântare, entuziasm, bucurie, nostalgie, admirație. La final, pot spune că aștept să recitesc textul peste vreo cinci-zece ani, din perspectiva unui 2033 și a modificărilor sociotehnologice pe care le va aduce acest interval temporal.