O carte „curioasă” – așa spune Cosmin Ciotloș despre „Anton Pann. Până când nu te iubeam”. Curioasă mai ales pentru că, deși apărută în colecția Biografii romanțate de la Polirom (2024), romanul nu se încadrează în mod convențional în această categorie, aspect asupra căruia autorul însuși ne oferă lămuriri în Epilog. Paradoxal, dintre cele două personaje pe care le propune Cosmin Ciotloș (Valentineanu și Anton Pann, unul fictiv și altul real), cel mai interesant (și totodată memorabil) mi se pare Valentineanu, un tip inteligent, critic, nervos și riguros, un cercetător obsedat de dezlegarea unei enigme privind un presupus furt literar de care este acuzat postmortem Anton Pann.

Cosmin Ciotloș preferă să spună povestea unui text și a unui cercetător (ale cărui frământări și eforturi le cunoaște prea bine din proprie experiență), pentru că se știu atât de puține despre Anton Pann încât povestea vieții lui pare imposibil de spus fără a păcătui prin „incorectitudine” sau naivitate. Deci, ceea ce (re)construiește de fapt autorul în cartea sa este drumul sinuos al istoriei literare înseși (cu misiunea și capcanele întinse de distanțe temporale și de subiectivisme inerente) care redă/recuperează figuri, personalități, opere, valori. Biografia devine (aproape) irelevantă atunci când e vorba de operă, prima se pierde în ceața vremurilor, fiind cu ușurință viciată de colportaj  și alterată de voci necreditabile, pe când a doua rămâne/supraviețuiește accidentalului, purtând în ea însăși iscălitura autorului, așa cum se întâmplă și în povestea de față. Opera bate viața. Cosmin Ciotloș are, indiscutabil, talent de prozator, însă prozatorul rămâne concurat (sau poate completat?) de critic, a cărui voce din background se vede în excesul de erudiție. Limbajul și registrele stilistice alese, în acord cu epocile evocate, cu „contaminări” (deliberate) la nivel lexical, dar și morfo-sintactic, constituie pe de o parte un deliciu lingvistic pentru filologi, dar eclipsează pe alocuri povestea, lectura fiind, din acest punct de vedere, o provocare. Formula este oricum curajoasă și deloc comercială. Din lupta prozatorului cu criticul iese o poveste interesantă care e, printre altele, și o consecință a convenției narative inteligent alese, anume reconstituirea.